De ce te temi? au nu ești tu cu mine?

Las- ploaia doar să bată în ferești ­

Las- vântul trist prin arbori să suspine,

Fii liniștită tu! Cu mine ești.

Ce te-ai sculat și te uiți în podele?

Uimită pari și pari a aștepta.

Nu poți vedea cu ochii printre ele ­

Vrei să-ți aduci aminte de ceva?

Lasă-te-n perini — eu îți voi da pace.

Dormi tu — și lasă să rămân deștept.

Pe când citesc, întotdeuna-mi place,

Din când în când să cat la tine drept,

Să văd cum dormi... să te admir cu drag...

Cu gura-abia deschisă-ncet respiri,

De pe condei eu mân-atunci retrag.

Pătrunde pacea tristele-mi gândiri.

Frumoasă ești... o prea frumoasă fată.

Ca marmura de albă-i a ta față.

Îmi vine să alerg la tine-ndată

Ș-astfel cum dormi să te cuprind în brață.

Dar te-ai trezit... păcat! și nu mă-ndur.

Dormi liniștit c-un braț pe după cap.

Din când în când cu ochiul eu te fur,

Din când în când din mână cartea scap.

Și-s fericit... Pulsează lunga vreme

În orologi cu pașii uniformi...

De ce te temi? Cu mine nu te teme!

De nu te culci, te culc cu sila... Dormi!