Iar fața ta e străvezie

Ca suprafața albei ceri

Și numai ochii mari sunt turburi

De umbra negrelor dureri.

Tu, chip chinuitor de dulce,

Tu, ideal în ochii mei,

Tu, ce femeie între flori ești

Ș-o dulce floare-ntre femei.

De-ai rămânea pe veci frumoasă,

Precum te simt, precum te văz,

Ca-n părul tău cel lung și galben

Eu flori de-a verii să așez!

Dar în curând și nici o umbră

Din frumusețea ta n-ai fi ­

Trei zile numai vei fi astfel

Apoi... apoi vei putrezi.

Pământ nesimțitor și rece,

De ce iluziile sfermi?

De ce ne-arați că adorarăm

Un vas de lut, un sac de viermi?