În van căta-veți ramuri de laur azi,

În van căta-veți mândre simțiri în piept.

       Toate trecură:

Viermele vremilor roade-n noi.

Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i

Și ce rămase umbra simțirei e:

       Murmura lumei

Netedă, palidă, ca și ea.

Nu e antica furie-a lui Achile,

Nu este Nestor blândul-cuvântător.

       Aprigul Ajax

Țărână-i azi, și nimic mai mult.

Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi,

Și unde-s astăzi vechii și marii Caesari?

       Tibrule galbăn,

Unde e astăzi mărirea ta?

Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap,

Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâni,

       Pulbere-s astăzi.

Pulbere sunt chiar vii fiind.

Căci nu sărută regii piciorul lor,

Căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt.

       Semnele tainei

Mute rămân și îi fac de râs.

Chiar tronul papei azi ca o scenă e

Și el își face mutrele lui plângând.

       Hohotul lumei

Lumei întregi îi răspunde-atunci.

Căci nu-i s-ardice bolțile de granit,

Un Michel-Angelo nu-i să facă iar

       Ziua din urmă.

Templele vechie pustie rămân.

Să-nvie pânza, Rafael astăzi nu-i.

Nu-nvie dalta-n mânile cele noi.

       Moartă rămâne

Marmura grea sub ochiul mort.

În van căta-veți ramuri de laur azi,

În van căta-veți mândre simțiri în piept.

       Toate trecură:

Viermele vremilor roade-n noi.