Cu durerile iubirii 

Voind sufletu-mi să-l vindec, 

L-am chemat în somn pe Kama — 

Kamadeva, zeul indic. 

El veni, copilul mîndru, 

Călărind pe-un papagal, 

Avînd zîmbetul fățarnic 

Pe-a lui buze de coral. 

Aripi are, iar în tolbă-i 

El păstrează, cu săgeți, 

Numai flori înveninate 

De la Gangele măreț. 

Puse-o floare-atunci-n arcu-i, 

Mă lovi cu ea în piept, 

Și de-atunci în orice noapte 

Plîng pe patul meu deștept… 

Cu săgeata-i otrăvită 

A sosit ca să mă certe 

Fiul cerului albastru 

Ș-al iluziei deșerte.