Credeam ieri că steaua-ți e-un suflet de înger

Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur

Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur

Cu-al cântului dar,

Iar tu, interpretă-a cereștilor plângeri,

Credeam că ești chipul ce palida stelă

Aruncă pe-o frunte de undă rebelă,

Pe valul amar.

Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri,

Răpit d-a ta voce în rai de misteruri,

Ș-aduce aminte că-n cerul deschis

Văzut-a un geniu cântând Reveria,

Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria ­

Și-n tine revede sublimul său vis.