Marea-i tristă-n vântul serei.

Pe ruini ce se deșir

Lida vede-icoana mării

Și pe față-i plâng gândiri.

Blonda Lid-amor gândește.

Marea vede chipu-i pal

Și-n adâncu-i zugrăvește

Prin ruini un ideal.

Un pescar pe țărmuri trece

Și din placa de argint

Vede zâna tristă, rece

Prin risipe rătăcind.

Peste-un an în nopți de vară

Vezi pe luciul vagabond

Cu pescaru-n luntre zboară

Al ruinei geniu blond.