De-mi vorbiți mă fac că n-aud,

Nu zic ba și nu mă laud,

Dănțuiți precum vă vine,

Nici vă șuier, nici v-aplaud

Dară nime nu m-a face

Ca să joc dup-a lui flaut

Căci menirea vieții mele

E pe mine să mă caut.

Bismarqueuri de falsă marcă,

Mie-mi pare cum că, parcă

De iubirea nemțărimei

Nici un rău nu vă înțarcă.

În zădar Alsasul, Posen,

Cu-a lor stare vă încarcă

Ochii voștri, să pricepeți

Unde duce-a țării barcă

Și ce rău ne prorocește

A cobirei neagră țarcă.

Voi ne duceți spre pieire,

Bismarqueuri de falsă marcă.

Escelența, bezedeaua

Cu mândrie poartă steaua

Ce cu stimă i-a fost dată

C-a putut a fi licheaua

Ce la rus ș-aplecat capul

Și la turc a-aprins luleaua

Ci în loc de ștreangul care

Se cădea, i-au dat cordeaua

Căci nevasta-i pentru-o târlă

De cătane fu cățeaua;

În zădar cu-a lor mândrie

Tu îngreuni canapeaua,

Crezi că lumea te admiră

Când colinzi în lung șoseaua;

În zădar mai taie mutre

Serioase mascaraua,

Cu blazoane-nchipuite

Ș-a împodobit cupeaua.

Știm ce-aramă este-ntr-însul

Și-i cunoaștem noi turaua.

'N-alte țări e-onoare mare

Decorația și steaua,

Dar ce merite-are dânsul

Escelența, bezedeaua?

E o carte măsluită

Toată viața lui, licheaua,

Și noi știm ce însemnează

De pe pieptu-i tinicheaua.