O, chilia mea sărmană,

Cu negritul, tristul zid,

Dacă n-ați fi voi în lume,

Aș fi stat să mă ucid.

Dar voi, cei ce-ați fost de față

Când vărsam lacrimi fierbinți,

Triști pereți, negriți de vreme,

Voi acuma sunteți sfinți.

Sfinți, căci ce-i mai sfânt în lume

Decât când o dulce gură

Îți șoptește vorba tristă

Că-n sfârșit și ea se-ndură.