O stradă prea îngustă

Părea că se făcea ­

Și case lungi și negre

Pe două părți era.

Pe dânsa nu lucește

Un singur felinar ­

Eu trec încet și fluier

În suflet cu amar.

Deodată simt în urma-mi

Venind, tiptil-tiptil,

Pas sfiicios de fată,

Ușor ca de copil.

Și simt cum că de brațu-mi

Un braț ușor s-anină ­

Și simt că mâna-mi strânge

O mână dulce, fină.

Răsună miazănoaptea

Din turla neagră, veche ­

Suntem atât de singuri

Și suntem o păreche.

Căci tu ești, tu iubită!

Și am dorit, ah, cât!

Să fim odată singuri

Și iată-ne-n sfârșit!

Nici știi, copilă dulce,

Câte pe suflet am!

De când te întâlniră

Ochii mei, te iubeam;

Mi-erai atât de dragă ­

Mi-era atât de dor ­

Încât credeam adesea

Că trebuie să mor!

O, în sfârșit!... Copilă,

Și ai venit — chiar tu!

Am așteptat norocul ­

Norocu-acesta nu.

Cum dete preste mine?

Cum de-ai gândit să vii,

Să simt suflarea-ți caldă

D-urechea-mi c-apropii?