Oricare cap îngust un geniu pară-și,

Cu versuri, goale de cuprins, să placă

Și, cum dorește, zgomot mare facă,

Cununi de lauri de la plebe ceară-și.

Ci muza mea cu sine se împacă.

Eu am un singur, dar iubit tovarăș,

Și lui închin a mele șiruri iarăși,

Cântarea mea, de glorie săracă.

Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge,

Va cumpăni în iambi turnata limbă:

Ici va mai pune, dincolo va șterge.

Atuncea ea în lumea mea se plimbă,

Cu-a gândurilor mele navă merge

Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă.