Pajul Cupidon, vicleanul,

Mult e rău și alintat,

Cu copii se hârjonește,

Iar la dame doarme-n pat.

De lumină ca tâlharii

Se ferește binișor,

Pe ferești se suie noaptea

Dibuind încetișor;

Cordeluțe și nimicuri,

Iată toate-a lui averi...

Darnic când nu vrei nici una

Și zgârcit dacă le ceri.

În volumul ros de molii

Cauți noaptea adevăr

Și-ntâlnești lipită-n file

Vița-i galbănă de păr.

El dă gânduri nențelese

Vrâstei crude și necoapte,

Cu icoane luminoase

O îngână-ntreaga noapte.

Când de-o sete sufletească

E cuprinsă fata mică -

A dormit cu ea alături

Ca doi pui de turturică.

E sfios ca și copiii,

Dar zâmbirea-i e vicleană;

Dară galeși îi sunt ochii

Ca și ochii de vădană.

Gât și umere frumoase,

Sânuri albe și rotunde

El le ține-mbrățișate

Și cu mânile le-ascunde.

De te rogi frumos de dânsul,

Îndestul e de hain

Vălul alb de peste toate

Să-l înlăture puțin.