Împresurat de creditori, se vede,

Și neputând plăti cu rele rime,

Te-ai strecurat pe la Cordon, sublime,

Să ne-asurzești cu versuri centipede.

Presupuind că nu te știe nime,

Că ești martir ai vrut să faci a crede,

Mai bine masca de paiazzo-ți șede:

Căci ne-am convins demult de-a ta mărime.

Armeano-grec, lingău cu două fețe,

Îți ad-aminte ce aveai în straiți

Când pietre numărai la voi în piețe.

De-aceea taci și încă bine paie-ți

Că nu te regalăm, cum știm, cu bețe:

Făclie nu-i nemțescul tău opaiț.