Sătul de lucru caut noaptea patul,

Dar al meu suflet un drumeț se face

Și pe când trupul doarme-ntins în pace,

Pe-a tale urme l-au împins păcatul.

E noapte neagră-n ochi-mi, totul tace,

Dar mintea-mi vede — genele holbate;

Ca și un orb mă simt în întuneric

Și totuși înainte-mi zi se face.

E chipul tău, lumină necrezută

De frumuseți, de taină, curăție,

Ce nopții reci lucire-i împrumută.

Din cauza ta, bălaia mea soție,

Cât ziulica trupu-odihnă n-are,

Iar noaptea sufletul în cale pleacă.