Albumul? Bal mascat cu lume multă,

În care toți pe sus își poartă nasul,

Disimulându-și mutra, gândul, glasul...

Cu toți vorbesc și nimeni nu ascultă.

Și eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.

Un vers încerc cu pana mea incultă.

Pe masa ta așez o foaie smultă,

Ce de când e nici n-a visat Parnasul.

Spre-a-ți aminti trecutele petreceri,

Condeiu-n mână tu mi-l pui cu silă.

De la oricine-un snop de paie seceri,

Apoi te uiți râzând la câte-o filă:

Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,

Privind în vrav prostia imobilă.