Albumul tău e un salon în care

S-adună fel de fel de lume multă

Și fiecine așaz-o foaie smultă

Din viața sa, în versuri răbdătoare.

Acum dorești cu pana mea incultă

Și eu să trec prin mândra adunare?

Dar ea de-amicii tăi sfială are

Și de-oi vorbi, au cine mă ascultă?

Spre-a-ți aminti trecutele petreceri

Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila.

De la oricare-un snop de fraze seceri,

Apoi le răsfoiești filă cu filă.

Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,

Privind în vrav prostia imobilă.