Pe creștete nalte a munților suri

Clădiți de asupra de negre păduri

Trupine de brazi laolaltă;

Clădiți-le falnic; dați-le foc,

Și lumea privească un semn de noroc

Pe orișice culme înaltă.

Mânat de credință, mânat de profet,

Din negre pustiuri, porni Mohamet,

Stârnind mulgătorii de iepe;

Îneacă o lume în flacări și fum

Și moartea-i netează al gloriei drum:

E moartea stăpână pe stepe.

Ce zgomot de bucium și arme, ce val!

Când Ștefan se suie călare pe cal

Răspunde Suceava din urmă,

Și nimeni nu știe cum tu ai ajuns

Să știi de ce munții săgeată-ai pătruns ­

Și-a codrului cale se curmă.

Răsună pământul de tropotul des,

De-atâtea oștire de munte, de șes,

Răspunde sunare din nouri;

Cu sunet de bucium la munte și plai,

C-o oaste întreagă călare pe cai.

Cu steaguri cu semne de bouri.