Sunt ani la mijloc și incă mulți vor trece

Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,

Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,

Minune cu ochi mari și mână rece.

O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,

Privirea ta asupra mea se plece,

Sub raza ei mă lasă a petrece

Și cânturi nouă smulge tu din liră-mi.

Tu nici nu știi a ta apropiere

Cum inima-mi de-adânc o liniștește,

Ca răsărirea stelei în tăcere;

Iar când te văd zâmbind copilărește,

Se stinge-atunci o viață de durere,

Privirea-mi arde, sufletul îmi crește.