[12 septembrie 1876]

Publicăm mai la vale răspunsul d-lui dr. Emil Max la notița inserată în ziarul nostru no. 100 din 8 septemvrie și declarăm că aserțiunile cuprinse în ea sunt provenite din informațiunele ce ni le-a dat d. dr. Ratcu.

Iași, 1876, sep. 9

Domnule Redactor,

În foaia d-voastră No. 100, din 8 sept., am cetit o notiță sub titlul „o diagnoză superficială“ pe care vă rog a o rectifica în modul următori:

1) Nu este adevărat, că d. dr. Otremba a constatat graviditate la numita damă.
2) Nu este adevărat că eu am aplicat niște instrumente care ar fi provocat avortare.

Ci faptul este precum urmează: în luna lui iunie anul curent am vizitat ca medic de câteva ori pe numita damă la hotelul Pârlita, tratând-o pentru niște crampuri de stomah și, vindecând-o, n-am mai văzut-o până la mijlocul lui august, pe când într-o noapte am fost chemat la hotelul de Rusia la o damă bolnavă de facere; sosind acolo am recunoscut pe sus numita damă, care se afla în adevăr periculos bolnavă din cauza unei emoragii însemnate; pe lângă bolnavă am găsit pe onor d. dr. Ratcu, care scosese un făt avortat dintr-însa, la care ocazie s-a rupt funia buricului și d-sa să năcăja deja de trei oare spre a scoate și locul rămas înăuntrul și a opri emoragia.

După ce am dat ajutorul necesar și am parvenit a opri scurgerea de sânge, am discutat cu d. dr. despre etatea fătului, care pretindea d. dr. că ar fi de 5 luni trecute, pe când eu susțineam etatea ca de 10— 12 săptămâni. Cu scop de convingere, d. dr. Ratcu a luat fătul cu dânsul și după câteva zile, întâlnindu-ne, a convenit că, după măsurare și studiare cu ajutorul cărților și a unui coleg al său, a constatat în adevăr etatea fructului ca de 3 luni.

După care am și uitat cazul cu totul, pe când ieri mă trezesc cu sus citata notiță în jurnalul d-voastră, prin care mă văd lovit într-un mod inesact și răutăcios în onoarea și știința mea.

Resping cu indignațiune acest atac și cu această ocazie nu pot a mă abține de surprindere asupra ușurinței unui jurnal „oficial și serios“ care vine a ataca prin publicitate reputațiunea și știința unui om ce este în drept a zice că, prin aplicațiunea sa în timp de 16 ani, a dat urbei și țării destule dovezi de capacitate și onestitate.

Primiți d-le Redactor încredințarea considerației mele.

Emil Max, doctor în medicină și în hirurgie, acoucheur și profesor artei moșitului.

Nimeni nu ne poate obliga de a crede sau nu întâmpinarea d-lui dr. Max; cel puțin informațiile cuprinse în notața noastră și în întâmpinarea de mai sus sunt egale în privirea valorii sorginții de unde ne vin și am publicat, cu aceeași nepărtinire, atât pe una cât și pe ceilaltă. Prin urmare la rândul nostru respingem imputarea de ușurință și declarăm că pentru noi și una și alta din părți au dreptul a pretinde o egală încredere. Dacă faptul în sine e eronat sau nu, e o cestiune pe care nu o poate rezolvi redacția unei foi (a cărei bună credință poate fi indusă în eroare), ci numai specialiști care ar lua afacerea asupra-li spre cercetare.