[20 decembrie 1878]

Ministeriul Agriculturei, Comerțului și Lucrărilor Publice a inventat un meșteșug sau o negustorie nouă — nu știm bine ce o fi — care se numește „pomologia“. D. W. Knechtel e numit profesor de acest meșteșug la școala de la Herăstrău.

Dacă ministeriul voiește să zică cultura pomilor prin acel cuvânt, atunci îi recomandăm încă câteva compuneri tot atât de ingenioase. În loc de patologie să se zică bologie (de la boală), în loc de cranio scopie- capo logie, în loc de botanică- tufo - sau buruieno logie și în fine în loc de zoologie- dobitoco logie. Mai cu seamă această din urmă știință e foarte necesară pentru a cunoaste regnul liberalilor.

Dascăli de felul nostru, suntem atât de buni a da învățături pozitive pomologilor noștri.

În limba românească se întrebuințează pentru însemnarea meșteșugurilor sufixul -ar, pentru lucrarea lor — sufixul verbal derivat -ărire, pentru meșteșug în fine — participium praeteriti substantivat -ărit, precum

cism- ar , cism- ărit

văc- ar , văc- ărit

mor- ar , mor- ărit

apoi prisăcărit (și prisăcărie), pădurărit și a.a. Tot acest sufix, care dă verbelor un caracter frecurentativ se-ntrebuințează și pentru biruri și taxe: oierit, ierbărit etc.

Escelenta carte de cultura pomilor a d-lui Dim. Comșa se-ntitulează deci cu drept cuvânt Pomărit — și nu Pomologie.

Numai meșteșugul advocaților se servă de un sufix mai bizantin și se cheamă advocat-lâc!

❦