CU OCAZIA PREMIULUI ACADEMIC…

[12 septembrie 1878]

Societatea Academică e-n ajunul de-a conferi premiul Năsturel de 4000 franci pentru cea mai bună carte tipărită în cursul anului acestuia.

Auzim — ceea ce se și putea presupune — cumcă concurenții vor fi numai membrii de-ai Academiei. O putem presupune, pentru că ne cunoaștem țara. În oricare altă țară din lume conferirea de premii între colegi ar fi o monstruozitate, la noi ne așteptăm ca toți membrii Academiei pe rând să fie împodobiți cu premiul Năsturel și la sfârșitul șirului să se-nceapă da capo.

Astfel numai se poate păstra acea unitate în instituțiile noastre publice, cari, cu prea puține escepțiuni, sunt societăți economice-comerciale de esploatare. Just ar fi fost ca asemenea premii să se confere unor autori cari nu fac parte din Academie, iar în caz când asemenea autori n-ar exista, să nu se dea defel, ci să se treacă la economii. Dar o asemenea măsură justă nu se potrivește cu instinctele renumitului Pseudo-Ureche, de ex., care anume cu scopul de-a câștiga cei 4000 de franci a și început în anul acesta publicarea operelor sale spurii.

Pentru a reîmprospăta în memoria cititorilor noștri judecata despre valoarea prezumptivilor premianți retipărim parte din studiul de patologie literară intitulat Beția de cuvinte 1.

1. Beția de cuvinte, în „Revista contimporană“. Studii de patologie literară de Titu Maiorescu. Iași, 1873.

❦