[20 octombrie 1879]

În ajunul acordului privitor la revizuirea art. 7 din Constituție se născuse în mai mulți membri ai opoziției teama că guvernul, dispunând de majoritatea simplă în Adunare, va fi în stare să treacă oricâte împământeniri ar dori și că opoziția n-ar câștiga cestiunea decât pro forma, adecă întru cât privește textul legii, în realitate însă guvernul își va trece chiar categoriile cu conștiincioasa majoritate de care dispune. Pentru a preveni deci abuzul pe care majoritatea roșie l-ar putea face în privirea împământenirilor, opoziția propunea ca la votarea unei împământeniri să fie exigibile ⅔ ale voturilor Adunării și că această exigență să se înscrie în Constituție.

La prima vedere s-ar părea într-adevăr că majoritatea roșie poate să-și facă mendrele în privirea aceasta. Garanția de espeditivitate a dd-lor roșii se vede și de acolo că deja membri importanți ai partidului guvernamental, ca d. Fleva, umblă să înființeze biurouri de împământenire, pentru ca afacerea să devină cât se poate de lucrativă. Astfel, pe motivul arielor din Briganzii lui Offenbach, biuroul de împământenire ar fi devenit o ramură de industrie național-liberală cu perspectiva celui mai frumos viitor pe înfloritele maluri ale Dunării.

Un preludiu al acestei maniere de a vedea era lista de 888 de izraeliți, despre cari se pretindea din partea eroului nocturn de la 11 fevruarie că toți luaseră parte la războiul în contra turcilor, și pe cuvintele eroului nocturn se poate întemeia orice suflet național-liberal, căci e tot atât de solid ca și jurământul prestat lui Vodă Cuza.

Partizani ai celor ⅔ erau toți membrii opoziției, cu deosebire numai că unii ar fi fost dispuși să nu admită în genere revizuirea decât numai cu această condiție, iar alții nu puneau pentru ea în cestiume revizuirea, adecă nu țineau morțiș la cele două treimi.

Cei din urmă aveau însă cuvânt de a nu face din cele ⅔ cestiune de respingere a revizuirii și iată de ce:

Condițiile pentru împământenire sunt înscrise în Constituție. Adunarea deci, votând împământenirea unui individ, care n-ar fi în condițiile prescrise de Constituție, dă un vot nul, adecă neconstituțional, iar noul cetățean trecut prin biuroul de împământenire ar fi cu toate acestea despodobit de drepturile sale de către orice sentință de tribunal. Dacă însă cineva e cu totul în condițiile prescrise de Constituție și are pe lângă aceasta și voturile Adunărilor, atunci se-nțelege că e fără contestare cetățean român.

Așadar legile de împământenire sunt legi simple, cari sunt nule dacă nu sunt în deplin acord cu Constituția. O împământenire votată în neconformitate cu condițiile de împământenire înscrise în Constituție e nulă și neavenită.

Prin urmare „biuroul de împământenire“ n-are viitor lucrativ spre marea părere de rău a inimelor liberale-naționale și esclusiv patriotice.

Acest punct de vedere a fost apărat c-o argumentațiune strâns logică și științific exactă de către d. Conta în ședința de ieri a Adunării. D-sa s-a pronunțat deci pentru votarea listei celor 888 pe următoarele motive:

Cifra exagerată și chiar neașteptată a evreilor puși pe această listă a dat loc la multe îndoieli; aceste liste au fost făcute cu grăbire și apoi guvernul în această lucrare a fost ajutat de șefii de corpuri, aceștia de amploiații din cancelariele corpurilor și ale Ministerului de Rezbel.

Acei scriitori de prin diferite cancelarii ale Ministerului de Rezbel au putut face erori, ba au putut chiar să introducă intenționat nume care nu trebuie să figureze în această listă. Deși ar fi fost de dorit ca asemenea erori să nu se introducă în această listă, deși ar trebui să se scoată acum, după ce s-au introdus, totuși este cu neputință a se corige într-un timp destul de scurt; căci pentru a face o cercetare riguroasă, a restabili adevărul, ar trece un timp foarte lung, și aceasta ar fi în momentele de față nepolitic. Dar chiar dacă s-ar face o asemenea cercetare, ea ar fi inutilă, și iată pentru ce este inutilă: Dacă în adevăr în acea listă se află oameni introduși prin eroare sau chiar prin fraudă, rezultă oare că acei indivizi devin români numai prin faptul că sunt cuprinși în această listă pe care o votăm? Nicidecum. În proiectul de lege ce discutăm se zice lămurit: Se acordă naturalizarea acelor indivizi cari au servit sub drapel în timpul resbelului pentru independență. Prin urmare, înainte de toate se cere: să esiste faptul servirei sub drapel în timpul rezbelului pentru independență. Așadar, când acel fapt nu ar esista pentru unul din cei scriși în listă, votul ce dăm noi astăzi nu ar avea nici o valoare în privința lui; pentru că orice lege care regulează fapte anume determinate mai dinainte și care este făcută numai în vederea acelor fapte nu are efect dacă acele fapte nu esistă.

Așadar, oricând se va dovedi că, oarecare din aceste persoane prin eroare sau prin fraude au fost introduse în listă, acea persoană va putea fi esclusă din esercițiul drepturilor de cetățean român ce nu i se cuvin. Dar mai este și un alt argument: Individul care n-ar fi servit în timpul războiului pentru independință sub drapel, acela nu poate fi cetățean în puterea listei votate, pentru că votul ar fi în privința lui neconstituțional.

Art. 7 din Constituțiune nu permite Camerei legiuitoare de a naturaliza colectiv prin o lege decât numai pe acei izraeliți cari au servit sub drapel în timpul războiului pentru independență.

Prin urmare, naturalizarea dată prin această listă nu poate privi decât pe acei cari au servit sub drapel, iar nu și pe acei cari din eroare sau prin fraudă sunt trecuți în listă.

Așadar, când acești pretinși cetățeni vor fi înscriși de esemplu în listele electorale, oricine va avea dreptul să conteste pe acei cari n-au servit sub drapel în timpul războiului; și tribunalele vor fi în drept să-i escludă: întâi, pentru că nu sunt în condițiunile esențiale prescrise de legea de față; și al doilea, pentru că legea aceasta în privința lor ar fi neconstituțională.

Prin urmare, nu este nici o primejdie dacă s-ar vota lista de față chiar așa cum este; căci prin aceasta nu acoperim nici fraudele, nici erorile ce s-ar fi comis.

Mai este încă o cestiune care s-ar părea că poate da loc la îndoieli.

Se poate ca în acea listă să fie soldați cari au murit înaintea facerei legei de față; ei bine, ce efect va avea naturalizarea acordată acelora?

Va avea oare efect în privința familiei militarului mort? Nicidecum; pentru că, după principiele stabilite de Codul nostru civil, naturalisarea tatălui nu trece decât asupra copiilor născuți în urma naturalizărei. Naturalizarea acestor izrailiți militari nu poate trece la copiii lor născuți înainte de împământenire.

Dar dacă s-ar interpreta legea de față în sensul că calitatea de român trece și la copiii soldatului izrailit născuți înaintea votărei acestei legi, atunci am călca principiul stabilit de noi la revizuirea Constituțiunei noastre; ar fi adică a admite că acei soldați aveau înainte de a fi naturalizați calitatea de român, pe care ei au putut-o transmite la copiii lor, fiindcă ei însuși o aveau la nașterea acestor copii; atunci ar fi a admite că noi astăzi nu facem decât să recunoaștem un drept preexistent, să recunoaștem soldatului calitatea de cetățean pe care el o avea mai dinainte.

Însă aceasta nu ar mai fi naturalizațiunea, ci ar fi emancipațiunea, ar fi un ce contra Constituțiunei; am respins cu toții aceasta când am revizuit Constituțiunea.

Așadar copiii acelor oameni morți nu pot căpăta nici un drept, cu toate că noi am vota naturalizațiunea părintelui lor mort.

Din aceste puncte de vedere nu este nici o primejdie dacă se va vota această listă, fie ea chiar cu un număr dublu.

❦