[26 mai 1879]

Fiece zi este menită să aducă tot mai multă lumină asupra actelor săvârșite de oamenii „regimului virtuții“. Sacul nelegalităților, abuzurilor, crimelor se desfundă mereu și dacă, fiind chiar făptuitorii la putere, aceste monstruoase fapte tot străbat pe ici pe colo la cunoștința publică, închipuiască-și cine cunoaște pe radicali câte minuni vor ieși la maidan când făptuitorii nu vor mai avea mâna pe putere și pe dosarele afacerilor publice. E peste putință să-și facă cineva o idee justă de cât s-au jefuit statul și particularii în vremea războiului și de atunci încoace și de câtă mită a curs în buzunarele virtuoșilor republicani de la putere, mai nesăturate decât butea Danaidelor. Cine poate spune, de exemplu, câte abuzuri, câte crime s-au comis și cătră stat și cătră particulari prin faimoasele rechiziții? Dacă înainte de a se descoperi scandalul Mihălescu —Warșawski și-ar fi pus cineva această întrebare, ar fi putut răspunde, oricât de pesimist să fi fost, cumcă radicalii au mers cu nelegiuirea până la a da muscalilor de rechiziție nu numai vitele și productele locuitorilor români de la țară, dar chiar pe locuitori ca pe niște vite! Și cu toate astea astăzi știm cu toți că așa a fost. O populație muncitoare a fost vândută pe bani evreului Warșawski de către unul din stâlpii partidului roșu. Acum procesul patriotului d. Mihălescu d-abia se instruiește și, tot în privința faimoaselor rechiziții, încep a străbate la lumina publică alte nouă isprăvi ale d-lor de la putere, de un fel cu totul deosibit.

Nimica nu-i de mirare în toate astea. Masa partidului liberal este compusă din o droaie de funcționari, oameni ce nu au drept orice industrie decât politica fiind ai d-lor în opoziție, și bugetul statului fiind ei la putere. Toți acești oameni, cu cât produc mai puțin sau mai bine zis deloc, cu atât au și-și crează mai multe nevoi. La fiece pas ne lovim de acești patrioți pe cari îi știe toată lumea că n-au absolut alt venit decât o leafă modestă și cari cu toate astea îi vedem trăind mai strălucit decât niște bogătași chiaburi. De unde mijloace pentru satisfacerea atâtor nevoi când analog leafa lunară n-ar putea ajunge, cu un așa fel de trai decât pentru trei-patru zile?

Abuzul și mita — iată izvoarele nesecate de unde curg acele tainice mijloace cari satisfac nevoile și poftele nemăsurate ale atâtor patrioți de meserie. După scandalul Mihălescu — Warșawski, precum am zis, alte scandaluri nouă se descopăr.

Astfel primim dintr-un oraș însemnat al țării o corespondență lungă, asupra căreia punem tot temeiul și prin care ni se aduc la cunoștință niște fapte în adevăr monstruoase ce s-au petrecut cu ocazia plății rechizițiilor.

Zilele trecute iată ce se descopere în acel oraș. Un oarecare intendent al unui spital de nebuni din partea locului, om ce nu are nici după ce să bea apă și cumnat al secretarului comisiei locale de rechiziții, dă acestui cumnat al său un mandat ministerial de 14.000 l.n. și o procură ca să primească în locu-i această sumă pentru niște obiecte rechiziționate de la moșiile sale — pe cari nu le-a avut niciodată. Banii s-au primit d-a dreptul de la casier, și acum se dovedește tâlhăria. Faptul se denunță procurorului, însă acesta nu cutează să atace pe făptuitori deoarece sunt compromiși în această afacere vreo șapte sau opt patrioți roșii din sferele mai înalte. Procurorul cere dezlegarea cestiunii de la ministru și de aproape zece zile nu i se dă nici un răspuns.

Un alt fapt tot așa de strigător. Un arendaș grec a primit plată de rechiziții cu 25.000 lei mai mult decât avea dreptul să primească. S-a denunțat faptul la minister și s-a numit în consecență ca comisari de cercetare asupra acestui fapt un domn ales la colegiul II de Senat și cumnatul alesului col. II de Cameră. Rezultatul cercetărilor a fost că faptul s-a făcut mușama și acum se pot aduce dovezi că numiții comisari cercetători s-au lăsat a fi mituiți. Parchetul nu cutează să atace pe senatorul guvernamental și pe cumnatul deputatului roșu.

Și mai sunt încă multe alte fapte asupra cărora în curând se va face lumină, poate chiar în Camere.

Care va să zică justiția nu poate face nimica în contra tâlharilor de bani publici, contra mituiților, deoarece acești domni sunt patrioți înregimentați ai partidului roșu. Justiția nu poate să-și facă datoria, pentru că abuzatorii și mituiții, de la notarul de sat până la treptele cele mai nalte administrative, sunt organizați și constituiți într-un fel de bandă împrăștiată pe tot pământul românesc, și ai cărei membri se susțin și se apără reciproc când sunt cumva amenințați de loviturile dreptății.

Și această bandă, când se află în opoziție, poartă pe steagul său firma de „regimul virtuții“, iar după ce au luat cu asalt puterea se numește „guvernul partidului liberal-național“.

❦