[27 aprilie 1879]

Toți știu estrema moderațiune cu care s-a esprimat pân-acuma în manifestele lor comitetele electorale conservatoare.

În aceste manifeste era vorba de gravele cestiuni ce sunt a se rezolva de cătră Camerele de revizuire, de cumpătul și moderațiunea ce trebuie să predomine ca să se dea o soluțiune care să-mpace exigențele Tractatului de la Berlin cu interesele economice și sociale ale României, în fine în unele manifeste se vorbește despre greutățile și neajunsurile ce întâmpină agricultura noastră — ramul principal de producțiune — din partea concurenței americane și rusești și despre mijloacele la care am trebui să ne gândim pentru a combate aceste rele. În toate se vedea o idee clară, se vedea priceperea intereselor țării, rostită în tonul moderat al omului convins. Manifestul comitetului electoral din București recunoștea necesitatea de-a se vedea în Adunări toate nuanțele de partid, prin urmare și roșii.

Noi în fine am sfătuit de atâtea ori în „Timpul“ pe alegători de-a alege pe cine vor, negustori, meseriași, țărani fie — numai oameni onești și neatârnați să fie, oameni cari să nu fie avizați la resursele bugetului pentru a trăi. Aceasta este părerea noastră statornică. Noi suntem siguri că oamenii cu capitaluri sau cu învățătură temeinică pe care curentul i-ar fi aruncat în partidul roșu și cari sunt liberali din convingere pură și dezinteresată se pot consfătui și înțelege prea bine în toate cestiunile cu partidele opuse. Cu cine nu ne putem înțelege dintre roșii e lesne de spus: nu ne putem înțelege cu aceia cari sunt roșii nu pentru că sunt convinși, ci pentru că n-au nimic și nu știu nimic, pentru cari stăpânirea roșie e singura cale de-a-și întreține existența, cu elementele economicește și social nesănătoase, cu cumularzii, semidocții, advocații fără pricini, vânătorii de posturi și de moșii ale statului, cu toți cei ce nu pot trăi decât din buget, fie direct, fie indirect.

Deși această idee o avem în mod statornic, totuși n-a fost esprimată în manifestele electorale, înțelegându-se de sine că prin ele nu ne adresam decât la elementele pozitive ale națiunii, la cei ce au sau știu ceva, în sfârșit la națiune în adevăratul înțeles al cuvântului.

Comitetul partidului internațional-liberal publică și el un manifest, contrariu prin toată atitudinea și maniera de-a vedea la manifestele noastre.

Iată pasaje în care comitetul acesta vorbește la adresa adversarilor lui politici:

Pe cine veți alege?

Aveți în fața voastră de o parte partida națională, liberali. Aceasta e o partidă constituită și organizată, cu drapelul și programa sa.

De altă parte aveți câteva personalități, chiar însemnate, dar divizate între dânsele și prin urmare fără sprijin spre a forma o partidă în națiune. Un singur interes îi trage, interesul puterii; o singură dorință-i muncește, aceea de a apuca această putere. Își cunosc bine neputința; știu bine că țara îi respinge; dar pasiunea lor pentru putere îi orbește într-atât încât, disperând de a veni la guvern prin voința națiunii, au mers până a face o moțiune în Senat prin care cereau chiar guvernului partidei naționale-liberale să-i primească în sânul său. Acești oameni însă au trebuință de un nume și s-au intitulat conservatori; simt bine necesitatea unei programe fundate pe principie și când câțiva dintr-înșii voiră să le formuleze o dată în viața lor politică, în petițiunea de la Iași, au consemnat într-însa negațiunea chiar a principielor care servesc de bază constituțiunii noastre sociale și politice. Iacă cine sunt cei ce pretind a se numi conservatori și cari nu sunt decât reacționari.

Dar faptele vorbesc îndestul. Reacțiunea s-a năpustit la aproape șapte ani asupra țării. Vă aduceți aminte cum a lucrat. A înlăturat Constituțiunea, pactul nostru fundamental, și a falsificat reprezentațiunea națională, numindu-și mai în toate județele deputați cu forța. Excesele ei în alegeri au mers până la vărsări de sânge. Nici una din libertățile publice n-a fost respectată de dânsa: libertatea individuală, libertatea presei și a cuvântului, inviolabilitatea domiciliului, toate au fost lovite prin perchizițiuni și prin întemnițarea ziariștilor opozițiunii. Înjosise magistratura prin influința ce guvernul căta să exercite asupra deciziunilor ei. Umilise oștirea întrebuințând pe soldat la sugrumarea drepturilor cetățeanului. Finanțele țării erau sleite; legile statului destinate a crea și a constata veniturile și cheltuielele erau făcute spre a înșela opiniunea publică și chiar compturile definitive erau falsificate. Creditul statulul era ruinat. Concesiunile oneroase și impozitele necumpănite secaseră aproape sorgințile economice ale țării.

Spiritul de neadevăr și, să zicem odată vorba proprie, obrăznicia unei coterii de nimic nu poate merge mai departe decât în aceste acuzațiuni.

Concesiunea Stroussberg votată de ei, dezordinea și dezechilibrarea finanțelor introdusă de ei, alegerile cu reteveiul și cu influința morală introduse de ei, falsificarea reprezentațiunii naționale erijată în sistem tot de ei, perchezițiunile neumane din partea unor oameni cari nu erau judecători practicate de ei, c-un cuvânt toate păcatele comise de această bandă de exploatație le aruncă azi asupra conservatorilor.

Cât despre organizarea partidului internațional-liberal, n-o negăm.

Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc — nu comunitatea de idei — organizare egală cu cea a partidei ilustre Mafia și Camorra, care miroase de departe a pușcărie. Din cauza asta vi se pare într-adevăr, onorabililor, că oamenii pe cari-i leagă comunitatea de cultură, de avere și de principii sunt dezbinați între ei, căci între conservatori nu sunt stăpâni și slugi cum sunt la voi, nu e Catilina și bande catilinare, ci sunt oameni egali prin avere și cultură, oameni cari, dacă voiesc puterea, n-o voiesc pentru ei, ca mijloc de trai, ci pentru ca să scape țara de voi, de sterilitatea voastră de gândire și sentiment, de lăcomia și corupțiunea voastră.

Ceea ce voi numiți organizarea voastră nu însemnează decât disciplina oarbă a unei societăți de esploatație sub comunii șefi de bandă. Voi sunteți înainte de toate o societate secretă și după aceea un partid politic.

Vai de aceia din societatea voastră secretă care ar îndrăzni să aibă o altă părere decât șefii. Din cauza aceasta nici nu sunteți legați prin principii. Acum republicani-federaliști de Ploiești, acum monarhiști-lingăi, sărutând praful de pe urmele monarhului, acum rusofili și-ndată după aceea rusofobi, acum de gât cu Cremieux și cu Montefiore apoi evreofagi, admițând pe rând toate principiile, după cum credeți c-ați putea amăgi opinia poporului pe care-l esploatați, în fond însă neavând nici un principiu statornic decât numai acela de-a răsturna cu orice preț orice organizare solidă a societății române și de-a mănține pușcăria voastră în sferele puterii statului.

❦