[6 iunie 1879]

Nu ne aducem aminte ca în vro epocă România să fi avut în fruntea ei, ca astăzi, un guvern dușman intereselor și existenței ei. Pentru întâia dată ni se-ntâmplă ca guvernul să reprezinte de-a dreptul străinătatea și pretențiile ei zdrobitoare, să ție în fața țării art. 44 al Tractatului de la Berlin și să ne zică „punga sau viața“.

Guvernul Warszawsky—Mihălescu e însărcinat de a răsplăti cu de prisos un act de înaltă trădare, adresarea evreilor cătră străini ca, sau să li se dea drepturi, sau să nu mai existe România. Cine se putea însărcina mai bine cu această misiune decât oamenii cari răsplătesc cu decorații și recompense naționale actele celei mai negre trădări?

Acești călăi ai Alianței izraelite se apropie dar de noi fără a spune ce vor și ne spun de-a dreptul prin foile lor, redijate de greci și de jidani: „Iată osânda de moarte! Ce ne dați să vă lăsăm cu suflet? Am scos pân-acum a cincea parte a pământului României în vânzare prin emiterea de bani de hârtie. Mai rămân moșiile particulare, cele răzășești, meseriile și negoțul în orașele Țării Românești. Dați-le pe toate la dispoziția elementelor pripășite din țări străine, proclamați egalitatea între român în țara lui și orice venitură din lume și atunci vă lăsăm cu suflet. Să vedem. Poate că de spaimă ne veți da mai mult decât ne trebuie. Ce-i dați sărmanei Alianțe ca să vă lase cu viață?“.

Aceasta e atitudinea guvernului patrioților, după cum ne spune „Românul“.

Tocmeală dușmănească, fără ca să s-arate ce voiește guvernul.

Numai într-un singur rând „Românul“ declară că discursul electoral al d-lui Costinescu e programa lui. Cu două trăsături de condei însă se vedea că, după o coală plină de batjocuri mai cu seamă asupra feudalității creștine și a boierilor din Moldova, d. Costinescu propunea deplină egalitate civilă și numai restricțiuni în privirea drepturilor politice. Adecă, Alianța izraelită nu cere nici ea mai mult.

Dar acestor oameni nu le-i destul atâta. Până și meritele domniei naționale ale lui Vodă Cuza, căruia ei i-au pus pistolul în piept, vor să și le atribuie șie. Ei își atribuie secularizarea moșiilor mănăstirilor închinate, Unirea Principatelor, împroprietărirea țăranului și apoi ei, pe care Vodă Cuza i-a tratat între patru ochi cu biciușca de călărie și cu izbituri cu piciorul pe uș-afară, mai cutează a zice că de la 1848 și pân-acuma orice idee de progres, de dreptate, de libertate și de naționalitate de la ei a venit.

Adecă de la prăvălia bizantină C.A. Rosetti & Comp.

Șase sute de milioane de franci datorie publică — iată ce vi se datorește vouă.

Împlerea țării cu elementele străine, vânzarea ei prin concesiuni pe nouăzeci de ani, precupețirea Basarabiei, vărsarea în zadar a sângelui oștirii noastre, rechizițiunile frauduloase, oamenii din opt ținuturi vânduți prin contract lui Warszawsky, împlerea listelor electorale cu rudele și funcționarii voștri, batjocorirea și ducerea ad absurdum a sistemului constituțional, înțelegerile pe sub mână cu Alianța, omorârea liniei Pitești—Vârciorova prin tarifele așezate pentru linia Ploiești—Predeal, hoția și falsificarea de acte publice erijate în sistem administrativ, mănținerea în înalte funcțiuni a oamenilor cari au furat milioane, și — finis coronat opus — vânzarea țării și nației la jidani, iată meritele voastre de la 1848 încoace.

Se mai îndoiește oare cineva de toate acestea?

Nu mai departe decât acum cinci zile, la 31 mai, o persoană care a avut ocazia de a fi bine informată ne-a înștiințat că vizitele primite de prezidentul Adunării, d. C.A. Rosetti, au fost următoarele:

D. M. Rosenthal, d. Schönfeld, d. Samuel Marcus, d. dr. Mendelsohn, d. Solomon Halfon și d. Elias, adecă tot descendenți direcți ai colonilor lui Traian ca și d. C.A. Rosetti.

A doua zi — 1 iunie — s-a prezentat la Adunare petițiunea unui mare număr de evrei cari cer fără restricțiune drepturile politice și civile.

Sapienti sat!

Ceea ce au Camerele de revizuire de făcut nu este, deocamdată, cestiunea evreilor.

Ele trebuie să judece mai întâi faptele ministeriului Brătianu. Ele trebuie să lucreze ca să dea țării un guvern în care toți să aibă încredere, să curețe atmosfera de mirosul Warszawsky-Mihălescu, să despartă pușcăria de guvern, și apoi va putea fi vorba de-o cercetare liniștită a cestiunii izraelite.

❦