[6 mai 1879]

În urma constatărilor făcute de Parchet d. Simeon Mihălescu și-a dat demisiunea din postul de director al Ministeriului de Interne, rămâind, se înțelege, pe timpul alegerilor la postul său. Dar se știe că nu va putea să rămână la acest post decât până în ziua când Parchetul va lua măsurile cuvenite.

Supărat de presimțirea acestei necesități fatale, „Românul“ de la 5 mai atacă în mod pieziș pe magistrații însărcinați a arunca lumină asupra scandaloasei afaceri al cărei mijlocitor a fost d. S. Mihălescu. Dar în loc de a stărui asupra cestiunei adevărate, le zice magistraților următoarele:

După câte știm — și dorim să ne înșelăm — Parchetul nu se ocupă nicidecum despre cele ce a făcut acuzatorele și despre relațiunile sale intime și publice; ceea ce credem că este și nedrept și vătămător pentru niște bărbați cari desigur caută cu căldură adevărul și numai adevărul, fără nici o altă preocupare.

În orice caz, bărbații cari compun Parchetul sunt datori să descopere, cât mai curând, cu cine a fost și este în relațiuni intime și publice d. Moldoveanu, ce valoare are acuzarea sa, ceea ce o poate lesne afla de va binevoi a cerceta și a cere ca și poliția să îl ajute în cercetările sale, și ce cuprind dosarele Ministerului de Interne și ale prefecturelor, ce a ordonat să se facă d. Mihălescu și ce s-a făcut.

Fie „Românul“ liniștit, deoarece după cele ce știm că trebuiau să se constate, îl putem încredința că moralitatea publică în curând va fi satisfăcută. Iar cât pentru d. Moldoveanu, d-sa e un om destul de inteligent spre a nu fi început fără de a fi convins de reușită, și „Românul“ insultă magistratura când vine să-i spună ce este și ce nu este datoare a face.

❦