[11 iunie 1880]

Nu ne-am făcut și orice om cu minte nu putea să-și facă câtuși de puțin iluzii în privința rezultatului alegerilor județene. Știam foarte bine încă de la început că oamenii regimului vor întrebuința toate mijloacele pentru a asigura mai dinainte succesul coteriei lor. Cele ce s-au petrecut la colegiul II și III în capitală sunt de natură a face și pe cei mai naivi să înțeleagă cât de cinstiți, cât de legali, cât de iubitori de libertatea electorală sunt oamenii cari au făcut atâta timp reclama liberelor alegeri.

Avem o sumă de reclamațiuni din partea alegătorilor asupra modului cum s-au făcut și aceste alegeri; ne ocupăm a le pune în ordine, spre a le împărtăși publicului. Deocamdată să cităm numai câteva cazuri nu din cele mai grave.

La colegiul al doilea unul din candidații guvernamentali, d. dr. Râmniceanu, unul dintre cei mai aprigi „patrioți“, care-și pierde multă vreme cu grija trebilor publice (ceea ce sigur are, ca orice rău, și o parte bună, aceasta o spunem gândindu-ne la bolnavii d-sale cari nu pot decât să profite de zelul electoral al d-lui doctor), d. dr. Râmniceanu, zicem, a scris cel puțin jumătate din biletele ce s-au aruncat în urnă. D-sa primea la ușă pe fiecare alegător, îi aducea aminte promisii date, angajamente luate, datorii contractate față cu partidul liberal, îl îndemna să nu uite atotputernicia acestui mare partid și astfel îi recomanda lista candidaților guvernamentali, între cari figura și numele d-sale. Alegătorul lua biletul să și-l scrie și d. doctor, ca nu cumva omul său să-l amăgească, se oferea să i-l scrie chiar d-sa; bietul alegător, de voie, de nevoie, dicta lista guvernamentală începând, se înțelege, cu numele d-lui dr. Râmniceanu.

La colegiul III, guarda civică, cea mai puternică pârghie electorală, a lucrat cu tot zelul ce cată să-l inspire patrioților noștri necesitatea de-a nu pierde din mână administrația intereselor județene. Aci lucrul a mers mult mai departe decât la colegiul III. La coloarea de galben biuroul a fost luat cu asalt de o companie de gardiști civici care nu aveau nici drepturi, nici cărți de alegători. Conducătorii acestei bande, văzând că protestează câțiva alegători, au trimis în grabă la primărie pe unul dintre oamenii lor, cari s-au întors numaidecât cu condica de cărți electorale; astfel, la fața locului, conducătorii bandei (pe cât aflăm frații Tănăsești, cofetarii, aceiași cari au căpătat de la d. Serurie, ca primar, trotoarul Episcopiei fără licitație și cu jumătate prețul odată adjudecat altui concurent) au împărțit de la cotor cărți de alegători oamenilor lor. După cucerirea biuroului de către compania fraților Tănăsești n-a mai fost chip pentru alegătorii independenți să pătrunză la urnă. Câțiva alegători au fost respinși de la vot pentru că biletul era scris cu o greșală de literă; alții au fost îmbrânciți și huiduiți fără nici un motiv. Unii au voit să protesteze; aceștia au fost maltratați și bătuți. Un grup din compania electorală guvernamentală având în cap tot pe frații Tănăsești au oprit o birje în drum, au târât jos pe un cetățean care se afla într-însa, l-au bătut cumplit, l-au trântit iar în birje jumătate mort și au recomandat chiar ei birjarului să-l transpoarte la spital zicându-i că „de alegeri tot nu mai e bun mușteriul lui“.

Acestea — și cum am zis rezervăm cazurile cele mai grave — s-au petrecut în capitală. Ce trebuie să se fi petrecut în județe? Așteptăm informațiuni de la corespondenții noștri asupra modului cum administrația a practicat principiul „influenței morale“ în alegerile județene. Până atunci cu tot dinadinsul recomandăm cititorilor șirurile ce urmează și pe cari, cu privire la pasivitatea ce se impunea opoziției în județul Vâlcea și la minunata administrație liberal-națională, ni le trimite un corespondent al nostru din partea locului.

❦