[12 aprilie 1880]

Criza ministerială continuă întru așteptarea noului minister flotant. Diferite versiuni circulă în privința formării acestuia. După cum se știe organul d-lui Brătianu, în numărul său de alaltăieri, anunțând retragerea cabinetului, căuta să demonstreze că sistema ministerelor flotante este foarte constituțională din momentul ce Vizirul este statornic. Apoi, cu un sul subțire, dădea lui Cogălniceanu să înțeleagă că nu mai poate rămâne la portofoliu, pentru că nu-l mai vrea majoritatea, care pretinde de la capul cabinetului o remaniare în sensul curat radical. În timpul acesta sesiunea s-a mai prelungit; d. Brătianu avea dorința arzătoare de a i se vota și de cătră Senat împrumutul de 34 milioane. În intențiile d-sale stă să mulțumească pretenția majorității radicale și să elimineze astfel din cabinet elementele eterogene; însă înainte de trecerea împrumutului prin Senat avea nevoie să nu strice de tot frăția cu d.d. Cogălniceanu, V. Boerescu și Orăscu, căruia, după pretenția d-lui Boerescu, ar trebui să i se încredințeze portofoliul Cultelor. Astfel s-a asigurat deocamdată d-lor Cogălniceanu și Boerescu mănținerea la portofoliile de Interne și Externe, iar d-lui Orăscu i s-a promis portofoliul Instrucției. Pentru a se da mai mulți sorți de reușită acestui joc s-a dat curs în public zgomotului de remaniare ministerială în modul următor: d. Brătianu prezident și Finanțe, d. Cogălniceanu Interne, d. Boerescu Externe, d. Dabija Lucrări Publice, d. Slăniceanu Război, d. Tache Giani Justiție și d. Orăscu Instrucție. Se zicea că, după mature chibzuiri, după multă punere la cale și bătaie de cap, Marele Vizir așa hotărâse să-și recârpească ministerul, iar M. Sa Domnitorul confirmase în totul hotărârea Vizirului. Cum se vede, articolul din pactul nostru fundamental în care se stabilește că Domnul numește miniștrii este și rămâne căzut în desuetudine; în locu-i s-a pus o altă dispoziție, nu înscrisă încă în Constituție, dar cu putere de drept consuetudinal, care stabilește că Domnul își alege o dată și bine un vizir și pe urmă acesta face, desface, preface și reface tot și toate, își alege sau își culege miniștrii din Camere sau afară din Camere, îi bagă, îi scoate, îi procopsește și-i horopsește după cum îi vine lui la socoteală, pentru fericirea patriei și pentru consolidarea nu a datoriei flotante, ci a instituțiilor parlamentare.

În sfârșit, ieri, cu iuțeala proverbială a Parlamentului radical, s-a și prezentat în Senat raportul asupra împrumutului de 34 milioane; în expunerea de motive se spune că împrumutul acesta se face pentru acoperirea deficitului moștenit de Marele Vizir de la guvernul conservatorilor. D. Manolache a propus a se șterge din espunerea de motive că împrumutul se face anume pentru acoperirea acelui deficit, deoarece cestiunea pretinsei cifre a lui este încă pendentă înaintea înaltei Curți de Conturi, sau, dacă nu, cel puțin a se amâna dezbaterea pentru o zi sau două. După porunca d-lui prim-ministru însă Senatul n-a primit propunerea d-lui Manolache Costache și a votat împrumutul.

Vom reproduce pentru lămurirea deplină a cititorilor asupra acestui caracteristic vot de mare viteză cuvintele rostite în privința acestui împrumut de dd. Mavrogheni, general Manu și M. Costache.

Credem inutile orice comentarie; țifrele vorbesc de sine-le. E destul să constatăm numai că instituțiile de control în care țara la 66 își pusese toate speranțele au ajuns în această stare de omnipotență vizirială.

❦