[12 octombrie 1880]

Astăzi intră în București trupele cari au luat parte la manevrele taberei ridicate între Crivina și mănăstirea Țigănești. Manevrele au ținut două luni de zile. Din ele s-au putut constata progresele însemnate ale oștirii noastre. Artileria a reîmprospătat buna reputație de care se bucură din războiul trecut încă; cavaleria, îndeosebi cea teritorială, călărașii, s-a purtat admirabil; infanteria, deși încărcată cu echipamentul reglementar de campanie, a executat miercuri aproape toate mișcările ei în pas gimnastic, fără ca să se ivească decât prea puține cazuri de istovire de puteri.

Manevrele de miercuri la cari a asistat M.S.R[egele] s-a făcut după o anume idee și cu anume supoziție. Supoziția era că inamicul, după ce a ieșit din trecătorile Carpaților și a trecut Prahova prin unele din numeroasele ei vaduri, voiește să forțeze trecerea Ialomiței. Trupe venite din București au să-i oprească trecerea, cu supoziția că apărătorul trecerilor Ialomiței, fiind mai slab prin număr, se retrage înaintea adversarului covârșitor spre Butiman.

Aceasta a fost ideea generală a manevrei care a fost comunicată diferiților comandanți de trupe, nedându-li-se însă ordine speciale, ci lăsând pe fiecare ca în cadrul acestei idei, să se miște liber cu oamenii săi.

Executarea din partea trupelor a izbutit pe deplin, spre mulțumirea tuturor.

Nu ne oprim la amănuntele acestor interesante exerciții, cari dramatizează oarecum eventualitatea războiului, pentru că, neputându-se face icoana terenurilor, a trecătorilor, a satelor și podurilor apărate sau atacate, descrierea ar fi o înșirare de nume proprii, fără însemnătate pentru cititorul nedeprins cu materii de asemenea natură. Destul numai că manevrele acestea, cari sunt un simulacru al bătăliilor reale, constituie piatra de încheiere a instrucției trupelor, căci, în complexul lor, ele arată conlucrarea sistematică și legătura între trupele de diferite arme cari iau parte la o campanie.

Când publicul bucureștean va vedea această parte a oștirii noastre, compusă din toate armele, intrând în București, își va aduce fără îndoială aminte de bărbatul căruia i se datoresc reformele în armată, de acela care, după un lung interval de decădere a instituției militare în țară, a ridicat cele dentâi tabere, a dispus executarea celor dentâi manevre. Consiliar întru ale armatei a doi domnitori consecutivi, generalul Florescu, deși atins de ingratitudinea coteriilor politice din țară, deși asistând la o comedie politică în care vede advocați și postulanți judecându-i prin gazete și discursuri parlamentare opera, are totuși satisfacțiunea oricărui cetățean mare, aceea de-a-și vedea realizată ideea generoasă a întregei sale vieți.

Dacă o bună politică va ști să secundeze cu înțelepciune activitatea unei armate bune, posteritatea, împreună cu acei oameni ai prezentului cari știu să aprețuiască meritul, vor recunoaște că, fără concursul generalului Florescu, modestele începuturi de oștire create sub Regulament ar fi fost departe de-a deveni atât de curând o armată în sensul european al cuvântului. Oricât de mare ar fi rolul ce l-am atribui progresului pe care timpu-l aduce cu sine, oricât am datori acelui rând de ofițeri cari și-au făcut studiile în străinătate, fără inițiativa care a dat unei părți a tinerimii direcția spre studii militare, fără voința stăruitoare de-a avea o armată modernă, fără energia și înțelegerea cu care generalul a contribuit la întemeiarea ei n-am fi ajuns a o vedea luând o glorioasă parte la război, nici manifestând, la orice ocazie dată, atât de distinse calități militare.

Ar fi mai mult decât o uitare dacă asupra instituției cu care ne mândrim am uita omul care a întemeiat-o, dacă privind o mare operă am uita pe creatorul ei. E pentru noi o datorie îndoit de plăcută de-a reaminti toate acestea cititorilor în ziua când trupele taberei intră în capitală, mândre de munca lor, și inspirând tuturor o bărbătească încredere în viitorul țării.

❦