[13 aprilie 1880]

Fiindcă se vorbește în mod care pare a fi serios de numirea d-lui Dimitrie Giani (vulgo Tache) la Ministeriul Justiției sau al Cultelor, ne credem datori a publica niște „suvenire“ după cariera sa, de advocat al statului, pe cari ni le comunică un fost advocat public. Aceste înștiințări sunt relative la o afacere faimoasă în timpul ei: afacerea Schonfeld-Filderman. Iat-o în puține cuvinte.

Doi antreprenori evrei de șosele (pe vremea aceea se mai făceau șosele) reclamau de la stat un milion și mai bine pentru niște pretinse daune ce ar fi suferit de la ministeriu. D. Tache Giani, advocat al statului, dete un aviz prin care recunoștea de sus până jos că pretențiunile zișilor antreprenori erau întemeiate.

Până aci dumnelui poate să invoace conștiința sa.

Dară nu e destul atât. Statul, neîncrezător, îi retrage procesul și-l dă altui advocat, mai puțin îngăduitor cu drepturile lui. Ce face Tache al nostru? Își dă demisiunea, trece advocat al lui Schonfeld și, înarmat cu cunoștința tuturor actelor și documentelor celor mai secrete pe care le cercetase în calitate de advocat al statului, pledează pentru Schonfeld la toate instanțele, având așadar, prin fosta sa pozițiune, avantajul de-a fi răsfoit dosarul și de-a cunoaște toate părțile slabe ale adversarului său. Ei bine, pricina era atât de rea încât, cu toate acestea, statul a câștigat-o până la ultima instanță.

Corespondentul nostru face apel la memoria d-lui Scarlat Pherechide, președinte pe atunci al tribunalului Ilfov, și chiar la a d-lui I. Câmpineanu, coleg sau succesor al d-lui Giani ca advocat al statului și care atunci își manifesta zgomotos indignațiunea sa.

Aceste fapte nu se pot tăgădui, fiindcă sunt constatate prin acte publice și oficiale și s-au petrecut în fața lumii.

În altă țară d. Dimitrie Giani ar fi fost șters din tabloul advocaților și ar fi dat afund pentru toată viața. La noi s-a făcut mare patriot, apărător înfocat al intereselor publice, viceprezident al Adunării, inițiator de recompense naționale și, în fine, ministru al justiției și cap al magistraturii, căria îi arată, prin exemplul său, care este calea cea mai nemerită pentru ca un tânăr să ajungă la posturile cele mai înalte, ba chiar până în Consiliul suveranului țării.

❦