[15 aprilie 1880]

Alaltăieri, sâmbătă, s-a închis sesiunea Corpurilor legiuitoare printr-un mesaj domnesc, citit la Senat de d. M. Cogălniceanu, la Cameră de d. Stolojan.

Meritele acestor Adunări sunt, se-nțelege, citate pe rând în mesaj. Modificarea articolului 7, răscumpărarea căilor ferate, bugetul echilibrat, fondurile puse la dispoziția Ministeriului de Război, legea organică pentru Dobrogea, votarea celor zece milioane lei vechi pentru Iași ș.a.m.d.

Închiderea nu se putea face fără ca să se manifeste acea dorință intimă a majorității de-a vedea depărtate din ministeriu elementele eterogene: Boerescu și Cogălniceanu.

D. Sefendache a luat mai întâi cuvântul în cestiune. D-sa a amintit scenele semnificative produse în Adunare: demisiunea celor patru viceprezidenți, apoi împrejurarea că multe proiecte de legi, deși nu s-au respins, s-au discutat însă cu oarecare îndoință și, dacă s-au votat, cauza a fost că, ori de câte ori era o manifestațiune în contra acelor proiecte, trebuia să vie persoana d-lui prim-ministru ca să le acopere. Curentele n-au fost favorabile combinațiunii ministeriale; ar fi bine deci ca d. prim-ministru să răspunză dacă vroiește sau nu să țină seamă de cele espuse și dacă găsește de cuviință ca să continue afacerile țării, în timpul cât nu va mai fi sesiunea Camerei, tot prin combinațiunea ministerială care este astăzi.

D. Brătianu răspunse că, dacă vro modificare va avea loc în minister, aceasta nu va altera întru nimic caracterul esențial al cabinetului. Dacă poate vro doi-trei din d-nii miniștri, din cauza unor interese particulare sau cine știe din ce alte împrejurări s-ar decide să se retragă, ministerul se va completa astfel cum caracterul său să rămână acelaș mai cu seamă prin persoanele cari dau ton acestui ministeriu. D-sa are firma oficială, însă nu poate să nu recunoască că mulți dintre colegii săi au în guvern o însemnătate tot ca și d-sa.

Cu acest răspuns nu putea rămânea mulțumit d. Fleva. Acest minister, zice d-sa, a avut caracterul nu al unui partid esclusivist, ci al întrunirii unor elemente diferite, pentru a putea trece prin dificultăți. Dacă aceste dificultăți au trecut, vine întrebarea: ministerul păstrând acelaș caracter și într-o stare normală, poate da realizarea dorințelor partidului liberal? A venit timpul ca partidul liberal să intre în acțiune în întregimea programului său; și o neutralizare a acestei acțiuni nu poate aduce decât sterilitate și prin urmare discreditarea partidului liberal în fața țării. Când diferite persoane cari, fără a fi într-un partid, vin de se alătura la partidul liberal, ele sunt datoare să spună că vin să lucreze pentru triumful ideilor partidului.

D. Brătianu a declarat că nu este cestiune decât de nuanțe și de temperament și-ncolo nici o deosebire între d-sa și colegi, punct de vedere pe care l-a-mbrățișat și d. Boerescu, cu cunoscutul său temperament escesiv de fericit.

Da — zise d. ministru de externe — sunt liberal, dar cu temperamentul meu. D-sa cere ca cestiunea să fie rezolvată, pentru că pozițiunile echivoce sunt cele mai rele și d-sa unul, pe socoteala d-sale, nu poate suferi o pozițiune echivocă. D-sa e de părere că ministeriul e de fuziune, și cine zice fuziune nu înțelege confuziune sau difuziune, ci întrunirea unor forțe convergente, cari trebuie să fie identice în natura lor spre a produce un rezultat bun, căci altmintrelea n-ar produce decât paralizie. Când se combină, ca în chimie, două elemente contrarii cari să se neutralizeze nu se poate produce nimic; dar când sunt elemente din cari să iasă o forță rezultatul va fi bun ș.a.m.d. Astfel, in dulci jubilo, ilustrul nostru om de stat confundă legile mecanicei cu cele chimice. Găsește Adunarea că e rău ca forțele acestea să fie întrunite? Dumnealui e cel dântâi care să se retragă, căci a fost unul din cei cari au constituit o nuanță în acest minister. Dacă Adunarea găsește că în situațiunea de astăzi d-sa nu mai poate face parte din minister, d-sa se retrage. E drept că zilele trecute s-a dat un vot pe care d-sa îl luase ca semn că nu ar fi agreat de majoritate și imediat a fost gata a se retrage; dar i s-a încredințat (naivul) că votul acela n-a fost dat nicidecum ca semn de neîncredere către d-sa, după cum îl luase (în nevinovăție-i) și de aceea a revenit. E gata deci a urma sentimentelor Camerei în privință-i. Dacă aceste sentimente sunt a se desface fuziunea, a se schimba unele persoane din minister între cari ar fi și d-sa, se va retrage. Altă profesiune de credință nu poate să facă acum. E liberal, dar cu convicțiunile d-sale, cu temperamentul d-sale.

Dacă reproducem aceste repetative protestări ale d-lui V. Boerescu e că-i admirăm temperamentul.

În ședința Senatului de la 22 noiemvrie 1877 tot fericitul temperament și convingerile d-lui Boerescu l-a făcut să țină un foarte lung discurs spre a motiva proiectul de răspuns al opoziției la mesajul tronului și în care zicea:

M-am consultat cu mai mulți amici din partida conservatoare, care se poate afla în minoritate aici în Senat, însă care este în mare majoritate în țară. Autorizat de acești amici, în numele partidului ce reprezintăm, v-am espus în ce consistă politica noastră tradițională… Această espunere și afirmare scrisă a politicei noastre naționale este nu numai o programă politică a partidului conservator cu toate nuanțele sale, ci politica fidelă și rezumată a națiunii întregi.

Iată programul partidului conservator întreg, pe care am onoare a-l citi în numele amicilor politici din acest Senat cari m-au autorizat pentru aceasta.

(Urmează programul)

Aceste principii fundamentale ale politicei noastre naționale le declarăm și le afirmăm noi în numele partidului conservator etc.

Doi ani sunt de atuncea. Ce fericit temperament! Pe atunci era conservator cu toate nuanțele sale și convergent cu reacțiunea, azi e liberal cu toate nuanțele și convergent cu progresul și națiunea. Cine vrea să nu-și crează ochilor să deschidă „Monitorul“ pe anul 1877, trimestrul IV, pag. 7038.

Se vede însă că d. Fleva nu este om care să crează în schimbarea fundamentală a direcțiunii convergente și în basmele chimico-mecanice ale d-lui ministru de esterne. Într-un discurs nu tocmai lung a repetat de șase ori în deosebite variante ca d. Brătianu să ia Ministeriul de Interne și între altele a spus:

În diferitele elemente cari sunt mai mult sau mai puțin deosebite, după cum a spus însuși onor d. Boerescu, aceste elemente cari compun cabinetul trebuie să crească în noua combinațiune ce s-ar face sau să rămână tot în starea de astăzi? În biserică poate intra oricine, dar, ca să intre cu credință, trebuie ca mai întâi să se facă creștin. Nu sunt pentru a se confia ministeriile unor persoane cari, prin trecutul și faptele lor, în loc de-a da o garanție de prosperitate pentru partidul liberal, ar fi o împiedecare.

D. Fleva a propus deci o moțiune în sensul acesta. D. C.A. Rosetti vrea s-o trimită în secțiuni; d. Fleva protestă și o retrage, d. Rose Locusteanu își însușește moțiunea, a cării trimitere imediată în secțiuni se primește c-o majoritate de 37 contra 32 voturi.

Dar — vai, fatalitate! — orele 5 sună, ședința ar trebui prelungită, când iată că d. Stolojan se suie la tribună pentru a citi mesajul prin care onorabilii sunt trimiși la primblare până la toamnă.

Mai răsuflă Bucureștii pân-atunci!

❦