[13 mai 1880]

Am arătat cum zgomotele serbărilor oficiale, ale surlelor, ale tobelor și ale urărilor asurzesc urechile capului statului și, acoperind gemetele de suferință ale națiunii, îl fac a nu le mai auzi. Am spus cum șiragurile baionetelor și ale escadroanelor, grămădirea cetelor polițienești, trâmbițele și aleile de tufe verzi, adunate prin rechiziție de oameni și materiale, pun o perdea înaintea ochilor capului statului și-l opresc de-a vedea ranele nu ale unei părți, ci ale corpului întreg al societății române, rane cari cresc și se-nveninează c-o spăimântătoare repeziciune. Ne-am împlinit astfel o datorie de conștiință, o datorie respectuoasă cătră unul din cei mai înalți factori ai formulei noastre politice, lăsând ca, la rândul său și de-o va voi serios, el să poată cerceta și vedea adevărul.

Iată cum vorbește „Românul“ despre serbarea de la 10 mai — însă nu acum, ci pe când era în opoziție.

Știți ce este acum 10 mai?

Nu serbare oficială cu surle, tobe, trâmbițe ce asurzesc urechile pentru a acoperi gemetele de suferință ale națiunii, ci o fericită aniversară, o glorioasă aniversară, o zi de mii de ori ferice, o paradă cu trupe mai numeroase decât la intrarea triumfală a armatei în urma războiului.

Astăzi M. Sa Domnul nu este numai unul din cei mai înalți factori ai formulei politice, care, la rândul său, de-o voi serios, va putea cerceta, ci un domn bun, patriot, plin de cele mai nobile aspirațiuni, și alaltăieri a fost ziua, de mii de ori ferice, în care dorințele țării au fost încununate prin dobândirea lui.

Iată cuvinte proprii ale „Românului“, comparate tot cu cuvinte proprii de-ale lui din altă epocă. Ale lor dintru ale lor, nimic din pana noastră.

Din parte-ne ne pare rău că partidul roșu și organele lui dau dovezi de o așa meschină înjosire de caracter, că se dezmint într-un mod atât de crud, atât de barbar, încât nu pot inspira nobilului purtător al coroanei lui Mircea decât dezgust, pentru a întrebuința o espresie cât se poate de eufemistică. Aceiași oameni care-l numeau pe M. Sa un agent, un pion al d-lui de Bismarck, se topesc azi în lingușiri și laude și se simt de mii de ori fericiți … pentru ce? Pentru că dispun de buget.

O tempora, o mores!

❦