[16 aprilie 1880]

Am vorbit așa de des despre ușurința cu care la noi în țară se discută și se cotează legile încât mai nu mai aflăm o parafrazare fericită spre a esprima din nou acest primejdios neajuns. Legi se votează și se dezvotează înainte de-a se fi aplicat și de-a se fi dovedit de sunt bune sau nu. Altele iar se votează fără de nici o trebuință concretă, numai pentru a satisface legiferomania, pe când măsuri folositoare, cari ar reclama o estremă urgență și ar fi de un folos general, stau cu anii în portofoliile miniștrilor și nu află timp de-a ieși la lumina zilei. Nu mai vorbim de lipsa de sistem și de ușurința discuției. Nu suntem, desigur, amicii acelei școale pedantice care deapănă toate legile din ghemul unui singur principiu general și care zice „fiat justitia, pereat mundus“, însă un sistem oarecare, bazat pe natura lucrurilor și pe starea lor actuală, ar trebui să formeze directiva elaborării legilor.

Pretinsa discuție din Parlamentul nostru e însă ceva neauzit. Proiecte de lege netipărite, nestudiate se pun în dezbaterea unor Adunări cari, prin chiar atitudinea lor, dovedesc o deplină lipsă de interes pentru tot ce se propune. Numai în momentul în care vreun interes al partidului e atins Adunarea se electrizează și devine furtunoasă; îndealtmintrelea miniștrii cată să facă pe paznicii de ușă și să țină pe deputați, prin rugăciuni, la locurile lor, pentru ca Adunarea să nu se descompleteze, indiferent fiindu-le dacă cei opriți sunt din opoziție sau guvernamentali, numai numărul necesar să fie față, pentru ca mașina legiuitoare să poată îmbla. Îndealtmintrelea deputații nu vin decât pentru a răspunde la apelul nominal, ca să poată lua diurna.

Poate oricine înțelege ce interesante ajung discuțiile unei Adunări din care toți caută a scăpa cât se poate mai curând și care nu se ține la un loc decât prin atracțiunea diurnei și a intereselor de partid.

În alte țări se cântăresc termenii legii, la noi nici dispozițiile ei. Articol după articol se votează cu aceeași repejune cu care trec pe dinaintea ochilor stâlpii telegrafului când călătorești în vagon. Ceea ce caracterizează generațiunea actuală și o distinge, în defavorul ei, de altele e lipsa de iubire de muncă și de conștiință a datoriei; nici iubesc lucrul pe care-l fac, nici se simt datori a-l face.

Între multele dovezi de ușurință întru votarea legilor cităm de astă dată cazul cu legea împrumutului de 25 milioane pentru conversiunea obligațiunilor rurale.

Nu mai vorbim despre sumă. Ea e cu mult mai mare decât ceea ce-i trebuie într-adevăr guvernului pentru a face față trebuințelor Casei de lichidare. Dar, când în Senat s-a propus ca emisiunea titlurilor să se fixeze la 84 la sută, d. general Manu a luat cuvântul pentru a arăta inconvenientele unei asemenea fixări de mai nainte a emisiunii, vătămătoare cursului celorlalte valori ale statului, cari se negociază astăzi deja pe piețele străine cu prețuri mult mai avantajoase. Astfel titlurile, neemise încă, ale drumurilor de fier ajung până la 95. Cu toate acestea emisiunea fixă de 84 la sută s-a votat și e un noroc că nu s-a promulgat încă.

În ședința Senatului de la 8 aprilie d. Stătescu revine, în numele și din inițiativa mai multor senatori, asupra legii votate și trecute prin toată filiera și, în vederea neajunsului pe care d. general Manu îl relevase din capul locului, propune ca emisiunea să se fixeze la minimum de 75, iar dobânda titlurilor să se reducă la 5%, bineînțelegându-se că legea votată fiind deja, titlurile neemise încă se negociau în piață, în așteptarea promulgării legii și a emisiunii, cu 87.

Dar precum votarea a fost din capul locului pripită tot astfel și propunerea d-lui Stătescu. Deși ea nu era alta decât împlinirea repede a prevederilor d-lui general Manu, era pripită însă ca procedură, căci cestiunile financiare urmează a se trata mai întâi de Cameră și apoi de Senat, iar pe de altă parte legi pornite din inițiativa Senatului sunt supuse unei proceduri escepționale, ca cele trei lecturi din zece în zece zile ș.a.m.d.

Astfel se emite un împrumut identic cu cel ce se face la Berlin pentru drumurile de fier și cu toate acestea i se fixează o cotă de emisiune mai mică decât a acestui din urmă și după aceasta vin propuneri de modificare. Asta seamănă foarte mult a manoperă de joc de bursă, ba ar face a se bănui că jucătorii se servesc de domnii membri ai majorității Senatului pentru a produce urcarea sau scăderea titlurilor.

O altă lege, tot în starea celei de mai sus, votată de Cameră, modificată în Senat și retrecută prin Cameră, e cea privitoare la cesiunea unui loc de construcție către Societatea Creditului Funciar Urban. Legea este rea și pripită, după chiar declarația naivă a d-lui Brătianu, și promulgarea ei rămâne in suspenso.

❦