[16 noiembrie 1880]

„L'Indépendance belge“ anunță după corespondentul ei din Viena că s-a stabilit acordul între puteri cu privire la cestiunea dunăreană. România se va afla izolată în opoziția ei când lucrările Comisiei Europene se vor deschide. Se crede deci, zice foaia belgiană, că ministerul din București va opera o retragere onorabilă în loc de-a merge înainte spre sigură neizbândă. Apoi Austria i-a făcut deja o concesie formală introducând, precum am spus-o, în anteproiectul ei o dispoziție adițională care stipulează espres libertatea navigației pe Dunăre, ba, ce e mai important, Austria ar fi dispusă a admite ca Comisia Mixtă de supravegheare să nu aibă puteri decât pentru trei ani în loc de cinci. În fața unor asemenea concesii nu s-ar cădea ca guvernul român să stăruiască în atitudinea pe care-a observat-o pân-acum în această afacere.

Tot în privința cestiunii dunărene „Neue freie Presse“ află că

România a renunțat la opoziția ei în contra unei prezidenții permanente a Austriei dar stăruie a combate recunoașterea preponderanței votului prezidențial, cabinetul din București amenință că va propune să nu se instituie deloc o Comisie Mixtă, ci să se întinză competența Comisiei Europene a Dunării și asupra cursului râului dintre Galați și Porțile de Fier. Românii speră că prin această propunere vor ademeni pe unele puteri de-a nu admite anteproiectul austriac. E evident, zice foaia vieneză, că prin o asemenea procedere n-ar mai exista nici o îndoială că d. Boerescu, ministrul de externe a României, face politica rusească; căci Austro-Ungaria nu poate renunța la votul preponderant iar România se află înaintea cestiunii dacă prin politica d-lui Boerescu, voiește să ajungă a fi considerată pur și simplu o satrapie rusească.

Noi credem că, pân-acum cel puțin, d. Boerescu n-a fost nicicând în pericol de-a fi bănuit că face politică rusească. Din contra.

❦