[1 aprilie 1880]

Proprietarul fondator al ziarului „Indépendance roumaine“ face cunoscut prin numărul de astăzi că un ziar Românesc, chiar franțuzește scris, nu poate fi bine dirijat decât de un Român. Pătruns de adevărul acesta, d-sa rugase demult încă pe d-nu Gr. Ventura de a se însărcina cu direcția politică a „Independenței Române“, însă acest din urmă nu crezuse de cuviință a primi decât acum abia. Astăzi consimte; deci, de acum începând, tot ce privește politica, fie interioară fie esterioară, va intra în atribuțiile d-lui Gr. Ventura.

Numărul prin care se inaugurează direcțiunea onor. d. Gr. Ventura cuprinde un articol intitulat Situațiunea care începe cu cuvintele: „Fără îndoială suntem în criză latentă“. La sfârșit vin aprețieri asupra demisiei celor patru viceprezidenți, pe cari le reproducem întocmai:

Viceprezidenții sînt oameni serioși sau cel puțin se presupune că sînt serioși și procederea lor e o dovadă manifestă de lipsa de omogenitate ce domnește în sferele guvernamentale și ne demonstră că majoritatea (ai cărei espresie în parte sînt viceprezidenții) crede că a venit momentul de-a o restabili, luînd drept bază opiniile politice reprezentate de cătră partidul care are mai multe voturi în Corpurile legiuitoare. Prin urmare e vădit că criza prin care trecem în acest moment nu e decît un fenomen firesc de tot, care în medicină se numește eliminatoriu, se numește adică astfel periodul în timpul căruia corpul respinge elementele străine pe cari au fost obligat de a le introduce înlăuntrul său, pentr-un cuvînt oarecare. Ministeriul actual, care s-a intitulat el însuși ministeriu de fuziune, a îndeplinit o misiune arzătoare și grea. El a rezolvat cestiuni mari. Asta deja cată a se considera ca un mare merit, căci prin aceasta țara a trecut, fără zdruncinări tocmai mari, prin timpi grei, pentru a reintra pe calea normală însă aceste apropieri patriotice a unor elemente disperate cari, într-un moment dat, sînt necesare, ba salutare chiar pentru mersul afacerilor, devin, dacă vor ținea mai mult, în timpi normali mai cu seamă, o cauză de necontenite hărțuieli. Iată cum ne explicăm noi criza care e în acest moment în sferele noastre politice. Ea e foarte naturală; ea e rezultatul întoarcerii la starea normală. Cînd corabia intră la liman nu mai e nevoie de balast.

Nu insistăm asupra eleganței comparațiunilor. Elemente străine introduse în corp pentru un cuvânt oarecare și sosite în periodul eliminatoriu sunt o comparație mai tristă pentru corpul în care s-a introdus decât pentru nevinovatele elemente. Asemenea și prundul sau nisipul care se-ncarcă drept balast drept că e o povară fără valoare, dar în orice caz dovedește și ușurința poverilor celorlalte, cari nu erau în stare să țină corabia în echilibru, încât furtunile stăteau s-o dea de mal.

Acuma, la liman, nu se mai îneacă, se-nțelege, nimenea decât unul sau doi dintre miniștri, după cum zice proverbul.

Dar nu parafrazarea acestor imagini medico-nautice e ținta noastră. Constatăm numai că criza, deși latentă, există fără curmare și că balastul e tot în primejdie de a fi aruncat în apă.

❦