[1 aprilie 1880]

Poșta din Berlin ne aduce în sfârșit în deplinătatea lor amănuntele asupra cauzei demisiei prințului Bismarck. Articolul din „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“, semnalat de cătră agenția Havas prin o depeșă de la 9 aprilie, spune următoarele:

Cine voiește să vază păstrându-i-se Consiliului Federal autoritatea ce i-o atribuie Constituțiunea va împărtăși cu noi dorința ca acest Consiliu să se țină pe un nivel mai înalt de importanță politică decât acela al unei conferențe de ambasadori după modelul vechiului Consiliu Federal. O asemenea conferență de ambasadori n-ar putea să-și păstreze mult timp echilibrul față cu Reichstagul ieșit din alegeri generale și ideea Constituției este tocmai ca acest echilibru să se mențină. Credem că în Parlamentul nostru oamenii de stat vor fi asemenea de opinie că instituțiunile Imperiului nu pot să se dezvolte bine decât atunci când i se va păstra Consiliului Federal întreaga lui greutate, ca unui corp care reprezintă suveranitatea, colectivă a guvernelor. Această greutate scade însă, ne pare, prin împrejurarea că, durata sesiunilor Consiliului Federal fiind lungă, miniștrii dirigenți, cei prusieni chiar cari sunt la fața locului, nu pot lua parte la ședințe în mod regulat și că multe din statele mici preferă, pentru considerațiuni financiare, de-a nu fi reprezentate în mod de sine stătător, încât substituțiunea, care-n vechea Dietă Federală era o raritate, a devenit azi regulă pentru majoritatea guvernelor într-un Consiliu Federal care acum însemnează mult mai mult decât înainte.

Listele de frecuență a ședințelor Consiliului Federal ne arată că, de regulă, dintre cele 25 de state confederate, n-au fost reprezentate prin delegați proprii decât 10, mult 11, în cazuri rare 14. În cele 29 de ședințe ale sesiunii curente statele Lippe, Reuss linia nouă, Reuss linia veche, Anhalt, Saxa-Coburg-Gotha n-au fost nicicând reprezentate, Schaumburg-Lippe o dată, Schwarzburg-Sondershausen de 6 ori, Schwarzburg Rudolfstadt de 4 ori, Saxa-Altenburg o dată, la deschidere, Saxa Meiningen de 16 ori, Oldenburg de 10 ori, Saxa-Weimar de 10 ori; așadar în toate sau în marea majoritate a ședințelor erau reprezentate prin substituțiune. Echilibrul între proporțiunile voturilor căutat de Constituție se alterează întrucâtva prin aceasta. Deși nu putem cere ca miniștrii dirigenți să lipsească sesiunea întreagă din patria lor, totuși se cuvine să credem că participarea în Consiliul Federal ar trebui să fie pentru guvernele confederate un lucru destul de important pentru ca să ia parte prin reprezentanți proprii la ședințele mai importante măcar.

Credem că e de datoria prezidentului Consiliului Federal ca neajunsul care ar putea rezulta pentru dezvoltarea vieții noastre constituționale din împuținarea participării la lucrările Consiliului să se remedieze prin propuneri cari să aibă de scop reforma regulamentului. Lucrările Consiliului Federal nu sunt toate de-o importanță egală și pentru cele mai puțin importante nu e necesară prezența miniștrilor dirigenți. Ar fi deci bine de a se diversifica lucrările, concentrându-ne pe cele mai importante într-un răstimp atât de scurt ca miniștrii dirigenți să poată lua parte la ele fără prejudițiu pentru afacerile de cari sunt răspunzători în sfera lor mai restrânsă.

Introducerea unei asemenea diversificări și aplicarea ei mai cu seamă asupra măsurilor legislative nu ne pare tocmai grea. Se-nțelege însă că pentru aceasta se cere din partea deosebitelor guverne o mărginire de bunăvoie în privirea lucrărilor legislative, încât propuneri de legi nouă sau de ordinațiuni generale mai însemnate să nu se facă decât într-un răstimp oarecare, iar acele cari nu se pot înainta în acel răstimp să rămână fără escepție pentru anul următor. Nu credem că legislațiunea noastră ar pierde ceva prin împuținarea grabei cu care a lucrat pân-acum.

În ediția de dimineață a foii a apărut articolul de mai sus, în cea de seară, deci în aceeași zi, au apărut ordinul de cabinet prin care împăratul răspunde la demisia prințului Bismarck în termenii următori:

La cererea d-tale din 6 a lunei curente răspund că nu ignorez greutățile în care te-ar putea aduce un conflict între datoriile ce ți le impune Constituția Imperiului și între responsabilitatea ce-ți incumbă; cu toate acestea nu mă văd dispus de a te descărca de funcțiunea d-tale numai pentru că crezi că, într-un caz dat, n-ai putea corespunde cu îndatorirea ce ți-o impun art. 16 și 17 ai Constituției Imperiului. Din contra, cată s-o las în seama d-tale de a-mi face mie și apoi Consiliului Federal propunerile acelea cari sunt proprii de-a aduce o soluțiune constituțională a unui asemenea conflict între datorii.

Berlin, în 7 aprilie 1880

Semnat Wilhelm

Cancelariului Imperiului, principe de Bismarck.

Ziarele austriace constată cu drept cuvânt parafraza cam rece a impetuosului „niciodată“. Ele nu încetează a pune, ca și noi, în legătură evenimentul acesta cu alegerile din Anglia. Astfel, într-un articol intitulat Reflexe ale alegerilor din Anglia, „Neue freie Presse“ încheie zicând:

Ca oameni practici, cari au în vedere cele mai de aproape, ne întrebăm: Ce rezultă pentru statul nostru din primirea ce se face alegerilor engleze în Rusia, Franța și Italia? Răspunsul e pe buzele fiecăruia și esprimăm numai ceea ce milioane de oameni gândesc când zicem: Austria a avut pân-acum doi amici și nu mai are decât unul; e dar necesar de-a întări tot mai mult legătura cu unicul amic, cu Germania.

❦