[24 mai 1880]
Având a discuta o cestiune sulevată de „Democrația națională“, „Românul“ nu se poate opri de-a-și revărsa asprimile și asupra noastră prin următoarele cuvinte:
Principala partidă din opozițiune, știind că a pierdut puterea numai prin reaua administrare a finanțelor, speră că același lucru se va întâmpla negreșit și partidei liberale; ea nu-și poate închipui cum s-a făcut că, deși a căzut prin ruina și discreditul financiar, ruină și discredit moștenite de la guvernul actual, totuși situațiunea s-a îmbunătățit, creditul s-a ridicat mai mult decât oricând și finanțele merg foarte bine, fără nici un nou impozit, fără nici un nou împrumut. I se pare că toată această transformare a situațiunii financiare nu este decât o fantasmagorie care va dispărea într-o zi ca o nălucire etc.
„Românul“ ne va permite a spune că din acest pasaj, vrând-nevrând, răsare o dilemă.
Sau conservatorii au căzut prin ruină și discredit, iar liberalii n-au putut limpezi situațiunea decât prin împrumuturi și impozite — căci prin ce alta s-ar putea înlătura ruina și discreditul? — sau liberalii n-au făcut împrumuturi și n-au pus impozite, precum susțin, și atunci n-au avut a lupta cu ruina și discreditul. Una din două.
Noi am arătat în atâtea rânduri ce întrebuințare au făcut onorabilii confrați de legenda răposatului Strat despre un deficit de 28 de milioane și cum, păstrând numai firma legendei, numărul 28 și numele Strat, i-au substituit cu totul alt cuprins. Pe când Strat prevedea un deficit provenitor din neîncasarea veniturilor statului, confrații au lăsat toate prevederile răposatului de o parte, căci trebuiau să le lase, de vreme ce în mare parte acele venituri au fost încasate, și au admis un deficit fantastic, pe care nu-l datoresc nimănui, compus din cifre fantastice, ca cele 8 milioane efecte de portofoliu, și, invocând mereu numele lui Strat și autoritatea lui într-o cauză pe care el n-o susținuse niciodată, mai au și azi cutezarea de-a spune că partidul conservator a căzut prin ruină și discredit.
Dar de ce ne-am apăra noi oare în contra acelei legende? Nu a renunțat însuși Strat la împrumutul de 30 milioane, mulțumindu-se c-o emisiune de bonuri de tezaur până la 16 milioane eventual; apoi nu avem apărătorii noștri în chiar șirurile guvernamentalilor de astăzi?
Iată într-adevăr opiniunea prințului Dimitrie Ghica, pe care a semnat-o atunci:
Considerând că întârzierile în încasările rămășițelor nu constituiesc un adevărat deficit, ci numai o jenă momentană în plăți;
Considerând că, chiar admițând de bună deosebirea între evaluările și constatările veniturilor bugetare pe anul 1875, cunoscută la 31 decemvrie a aceluiași an, totuși este mijloc de a asigura regulata plată a creanțelor statului fără a recurge la împrumuturi consolidate și la măsuri financiare cari să împovăreze țara cu noi impozite;
Considerând că adevăratul produs al veniturilor bugetare pe anul 1876 este încă necunoscut, dar în orice caz prudența cere ca spre a se evita noi impozite să se reducă cheltuielile anului 1876 în limitele împlinirilor efectuate;
Subsemnații, respingând împrumutul de 30 milioane în rentă propus de d-nu ministru de finanțe, suntem de părerea a se adopta măsurile cuprinse în alăturatul proiect de lege pentru înlăturarea greutăților financiare ce prezintă anii 1875 și 1876.
Iată și art. 1 și 4 ale proiectului de lege care caracterizează pe deplin natura deficitului Strat:
1. Pentru a face față la plățile cele mai urgente ce sunt a se efectua în primele luni ale anului 1876 Ministerul Finanțelor este autorizat a emite bonuri de tezaur până la suma de 12.000.000 lei noi.
4. Sumele ce se vor împlini din rămășițele exercițiilor închise, după ce se vor plăti cheltuielile reclamate de acele exerciții, să se verse la Casa de Depuneri și Consemnațiuni la finele fiecărei luni până la acoperirea sumei de 12 milioane.
Și ce zicea cu acea ocazie prințul Dimitrie Ghica?
Sunt fericit de-a constata o dată mai mult că în adevăr partidul conservator merită recunoștința țării în privința modului cum s-a ocupat de cestiunile financiare și mai cu seamă în privința atitudinii ce ia astăzi în fața d-lui Strat, respingând legea pe care a prezentat-o. Chestiunea gravă care ne desparte, chestiunea care a adus o schismă în partidul conservator este că d. actualul ministru de finanțe, fără a se consulta cu noi, fără a ne spune un singur cuvânt asupra situațiunii, ne prepară în modul cel mai misterios această surpriză înspăimântătoare, aruncând ca o bombă fulminantă, în mijlocul Adunării și în țară, acel proiect de lege.
Iată ce zice față cu proiectul Strat d. Aristid Pascal, pe atunci în opoziție:
Acum puteți aprecia dacă faptul d-lui Strat servă sau deservă creditul statului, dacă acesta nu primește lovituri când vine să ne arate un deficit imens de 28,5 milioane în cheltuielile zilnice ale anului 1875 și 1876. Această miză în scenă care a surprins pe toți a făcut chiar pe președintele Adunării să devie, din ultracatolic, protestant, din ultraguvernamental, opozant. Cunoașteți toți ce este exact și ce nu. Ceea ce este exact știm că tot acest deficit de 28,5 milioane nu se reduce decât la cifra de 8 milioane, luând deficitul anului trecut și creditele acelea pentru cari nu s-au prevăzut în buget resurse.
Ei bine, întreb: pentru o sumă de 8 milioane și ceva este un serviciu care-l face statului d. ministru de finanțe afirmând că deficitul este de 28,5? D. ministru de finanțe știe foarte bine ce va să zică deficit într-un buget: este o sumă pe care nu are de unde s-o împlinească, fiindcă nu are debitori. Cu cifre în mână însă știm că deficitul acesta nu se urcă la mai mult de suma de 8.538.315, compunându-se din 5.289.000 deficit al anului 1875, și care a provenit din cauză că constatările nu au fost egale cu evaluările; plus din suma ce trebuie să se dea d-lor Lemaître și Bergmann; plus din 500.000 lei ceruți de minister pentru cheltuielile neprevăzute; plus 950.000 lei dați d-lui ministru de război.
Dar să lăsăm să vorbească însuși marele om de stat, d. Vasile Boerescu, în cestiunea deficitului acestuia:
Din actele ce v-am citit, din faptele espuse în toată brutalitatea lor se probează că predecesorii d-lui Strat nu umflau veniturile, nu exagerau evaluările, nu înscriau venituri fictive, nu ascundeau deloc deficiturile și că au fost cei dentâi cari le-au denunțat. Aceste sunt fapte pozitive, acesta este un sistem constant, pe care l-a urmat guvernul d-lui Lascar Catargiu de când este d-nia lui la putere…Prin aceasta am și ridicat creditul nostru la o înălțime cum nu mai fusese altădată. Pe simpla noastră subscriere, fără amanet, fără ipotecă am putut găsi un împrumut de 29.000.000 lei cu o dobândă de 5 la sută și emisiunea de 65. Ne-am pus adecă ca credit în rândul mai multor state al căror credit este bine stabilit…
Când s-a discutat la 1874 în Adunări renta pe care noi am emis-o deja eram ajunși la ultima încercare, eram împinși de-o estremă necesitate de-a acoperi niște datorii însemnate moștenite din trecut. Aceste datorii ale guvernelor trecute erau o nenorocită moștenire și eram siliți a ne împrumuta spre a plăti odată aceste datorii făcute de alții. În datoria consolidată din 1874 se afla, numai ca datorii din trecut, suma de 17 milioane. Adăogați la această sumă cifra de 2 milioane ca dobândă, puneți 5 milioane deficitul pentru 1875 și 5 milioane pentru armată și iată suma de 29 milioane …
D. Lascar Catargiu a vorbit de serviciile sale și de meritul guvernului său din trecut. Dar cine le-a tăgăduit? Eu pot din contra să adaug că d-lui a vorbit numai de meritul de-a fi ridicat creditul țării, însă mai sunt și alte merite foarte incontestabile, cari nu se pot uita. Ministerul d-lui L. Catargiu, în timp de cinci ani ai existenței sale, a rezolvat cele mai grave cestiuni economice și politice, pentru cari va avea o pagină frumoasă în istoria țării noastre. Ministerul acesta a scăpat țara de chestiunea uricioasă a drumurilor de fier și d-nu Catargiu știe că atunci eu nu eram la minister și ca deputat l-am ajutat pe cât am putut în dezlegarea acelei cestiuni; și d-lui știe la câte invective, calomnii și pasiuni eram atunci espus. Acest minister a mai făcut o reformă foarte utilă legei penale, legei comunale, celei județene. El a avut însemnatul merit de-a încheia tractate de comerț, ceea ce-i va constitui un adevărat titlu de glorie.
Ni se pare că, față cu această apărare călduroasă a gestiunii financiare și politice făcută de prințul Dimitrie Ghica, actual prezident al unui Senat roșu, și de d. Vasile Boerescu, actual ministru de esterne într-un cabinet roșu, într-un timp când amândoi erau deja opoziționali, ceea ce nu trebuie să se uite, fac de prisos orice revenire din parte-ne asupra pretinsului discredit, asupra relei administrări financiare din timpul guvernului conservator.
Răposatul Strat însuși a renunțat — seance tenante — la situația sa pesimistă și la împrumutul cerut, o renunțare cu atât mai caracteristică cu cât acel împrumut nu s-a făcut nicicând. Scârba cu care privim stăruința perversă a organului guvernamental de-a-și ascunde reversibilitățile aruncând acuzări asupra altora e o garanție pentru public că ne vom abținea de-a caracteriza și mai energic această procedere neleală a adversarilor noștri politici.
❦
