[27 aprilie 1880]

Interesante nu mai sunt schimbările ministeriale din România. Ar putea să ni se spună că institutul d-rului Șuțu a devenit pepiniera din care se scot noii ucenici în afacerile publice sau că Academia de înalte științi a Văcăreștilor, care-a înzestrat Rusciucul c-un procuror, înzestrează cabinetul d-lui Brătianu cu noi personaje, lucrul ar fi neauzit în altă țară, dar noi cată să ne deprindem cu toate, până și cu de acestea. Nu e mult de când „Monitorul oficios“ numea pe un fost ministru sustractor de avere publică, ceea ce n-a împiedecat ca, a doua zi, același sustractor să fie onorabilele coleg al d-lui Brătianu; ce mirare dar ne mai poate cuprinde când întâmplarea oarbă ne trimite o serie de nume obscure ca să le înregistrăm ca făcând parte din așa-numitul cabinet responsabil al României.

Astfel se zice că d. Tache Giani vine ministru de justiție. Cine-i d. Giani, vor fi întrebând periferiile țării. Distinsu-s-au prin ceva ca jurisconsult, e un orator mare, un celebru diplomat, vrun învățat magistru, vrun om care să fi dovedit o energie mare de caracter sau o minte vastă? Nimic din toate acestea. E un tânăr care e în stare a scrie fraze fără de nici un înțeles, a ținea discursuri confuze, fără cap și fără coadă, în Adunare, a se trezi la tribunal și, în hohotul general a chiar amicilor, a zice: „Domnilor judecători!“ în loc de „Domnilor deputați!“ — iată lucruri pentru care e bun d. Tache Giani; încolo însă nu voim să tăgăduim că nu e nici mai bun, nici mai rău decât d. Stolojan bunăoară.

La învățăturile Publice va veni se zice d. Gheorghian. Cine e d. Gheorghian, va întreba și țara și capitala. Într-adevăr nimeni, absolut nimeni nu știe nimic despre acest personaj obscur, căci împrejurarea c-a fost câtva timp prefect la Iași nu credem ca să ne lumineze mult asupra valorii sale. Din postul de prefect a fost depărtat din cauza generalei nemulțumiri ce au produs-o inepția administrației sale. Un alt merit e c-a încercat de-a organiza pe izraeliții din Iași în partid roșu, ceea ce nu i-a succes pân-acuma; c-un cuvânt, o nulitate absolută, bună cel mult de subcomisar de poliție sau de ajutor de subprefectură, nicidecum însă de ministru al învățăturelor publice.

D. Slăniceanu e să vie la Ministeriul de Război. D-sa s-a distins prin scrierea unei geografii care-ar trebui intitulată Utopia și prin vânzarea căciulelor și mantalelor din magaziile Ministerului de Război.

Restul listei e:

Dabija, Lucrări Publice.

Dim. Sturza, Finanțe (locțiitor Câmpineanu).

Boerescu, Externe.

I. Brătianu, prezident al Consiliului, la Interne.

Cititorii vor îngădui într-adevăr ca să nu avem decât dezgust de toate aceste lupte între nulități absolute de-a ajunge la rangurile supreme ale statului, fie pentru împăcarea unor ambiții nejustificate din nici un punct de vedere, fie pentru interese meschine, fie în sfârșit pentru reasigurarea majorității votatorilor. D. I. Brătianu însuși, abstracție făcând de la talentul de-a se preface și de-a spune dezghețat neadevărul, ceea ce l-ar califica cel mult pentru un post diplomatic sub domnii fanarioți, e ca administrator sau financiar de-o rară incapacitate, netăgăduită nici de amicii săi chiar. Arta sa politică — prețioasă pentru un partid corupt și nesățios cum e cel roșu — e de-a se mănținea la putere satisfăcând poftele cele mai arzătoare cel puțin, acele adecă cari ar putea deveni periculoase pentru guvernul său personal.

Toate mijloacele îi par bune pentru aceasta, chiar dacă țara ar pieri prin ele.

Unul din aceste mijloace — desigur cel mai periculos pentru viitorul tânărului nostru stat — e întinderea sistemului de protecții, destincțiuni și înaintări, întinderea esclusivismului de partid și asupra armatei. Acuma și în armată mai trebuie să fie partizi politice: roși și albi, dintre cari cei dentâi trebuiesc înaintați, ceilalți persecutați. D. ministru de război, Leca, eroul nopturn de la 11 fevr., s-a și făcut vinovat de-o mulțime de erori, ca să întrebuințăm un eufemism parlamentar, pentru a-și putea înainta pe cine i-o plăcea. Atragem atențiunea cititorilor asupra unui articol, publicat mai la vale, în care se descopere iar o asemenea măsură, luată anume și fățiș pentru a-și exercita protecțiunea.

O repetăm, pentru cine știe a câta oară: Nu oamenii, sistemul cată să-l schimbați. Acest sistem de corupere a caracterelor, de distincțiune a nemeritului, de escluzivism de partid trebuie înlăturat. Deodată cu acest sistem, nulități absolute ca d-nii Gheorghian sau Giani nici n-ar îndrăzni a se amesteca în viața publică, necum să viseze la portofolii ministeriale, precum într-o zidire în care domnește sistematic curățenie nu se văd nici insecte parazite, nici animale rozătoare. „Când pisica nu-i acasă joacă șoarecii pe masă“, zice proverbul. Când controlul de jos a încetat prin falsificarea sistemului parlamentar, iar cel de sus nu se exercită deloc, e natural ca orice carne cu ochi să-și facă de cap în socoteala țării și a intereselor ei, e natural ca la război s-avem un ministru ce și-a călcat jurământul militar, la justiție un biet advocat de mâna a treia, la instrucție un protejat și confrate politic al jupânului Herșcu Goldner.

Publicul trebuie să simtă din tonul nostru că nu vorbim nici cu ură, nici cu dispreț măcar de acești adversari politici. Dacă soarta țării n-ar atârna de ei întru nimic mărturisim că cu milă am vorbi de dânșii. Ce sunt de vină că i-a făcut Dumnezeu cum i-a făcut, așa de târzii la înțelegere, așa de nerecunoscători de sineși, așa de cutezători chiar, căci desigur e o estremă cutezare din partea unui d. Giani sau Gheorghian de-a se crede capabili să fie miniștri în orice țară din lume, fie chiar aceea a zulușilor, necum în România, într-o țară de oameni c-o pricepere repede și c-un înnăscut talent de bătaie de joc. Sistemul e de vină, acest sistem care face din acești nenorociți pretinși oameni de stat, care întărește gărgăunii în niște bieți creștini ce într-un cerc restrâns, potrivit cu puținătatea lor, ar fi fost folositori și societății și sieși, pre când astfel devin adevărați dușmani ai patriei și ai societății, prin compromiterea intereselor publice. În orice caz sistemul e de vină dacă un biet Carada e însărcinat a lua pe seamă lucrări de sute de milioane, sistemul, dacă un biet Costinescu, absolvent de școală primară, ajunge să trateze în numele statului afaceri de sute de milioane.

Nu oamenii, sistemul trebuie schimbat!

❦