[3 aprilie 1880]

În orice caz urmașii noștri cată să știe ce anume merite se recompensează în persoana d-lui C.A. Rosetti. Lăsați în voia lor să judece numai după cele zise de d. Giani bieții urmași ar fi încurcați, căci d-nul viceprezident de Cameră nu e în stare a ne spune decât următoarele de ex.:

Considerînd că nu pentru d. C.A., Rosetti personal, pe care acest Parlament îl are în capul său și-l va avea încă pe cît simțul patriotic și liberal va exista în sufletul Românilor, avînd declarat el însuși totdeuna și probat prin fapte că toată viața sa va fi, precum a fost, o țesătură de lupte și sacrificie, ci mai mult, și putem zice numai ca națiunea să dea dreaptă și legitimă, răsplata acelei respectabile familii pe care spiritul cel mai egoist și indiferent de interesele publice ar fi putut-o lăsa ca părinte la adăpostul oricăreia necesități și la rangul desemnat prin munca onestă a oricărui cetățean. Pentru aceste cuvinte etc. …

Acest considerent ciudat prin totala încurcătură în care lasă mintea auditorului ne pare într-adevăr cel mai propriu pentru a ascunde cauzele votării apanajului.

Dar dacă pentru contimporani cuvintele d-lui Giani au meritul de-a nu fi înțelese, pentru posteritate ele au defectul de-a deveni obiect de comentare a unor generațiuni mai cuminți și mai drepte poate. În interesul dar a acelei posterități cată să afirmăm că d. Giani n-a știut în genere ce zice — dovadă fraza cu nici un înțeles de mai sus — și că într-adevăr mari sunt… meritele d-lui C.A. Rosetti.

Mai la vale publicăm o destăinuire făcută de d. M. Kostaki în Senat cu ocazia discutării cestiunii izraelite, provocat fiind de inexactitățile „Românului“. De aci se va vedea care e cel din urmă și cel mai mare act din viața d-lui prezident al Camerei și cum într-adevăr d-sa nu mai are alți egali, ci un emul slab în cucernicul Warszawski cel mult.

❦