[3 aprilie 1880]

Demisiunea tuturor magistraților tribunalului Iași preocupă cu drept cuvânt opinia publică „Românul“ — cu acea rară lipsă de decență cu care amenința odinioară pe judecătorii însărcinați cu cercetarea actelor de canonizare a cuviosului Warszawski — recomandă reprobării publice demisia magistraților pe simplul cuvânt că ministrul are dreptul de-a numi judecători pe oricine o pofti.

Evident, da, ministrul, mai ales liberal fiind, poate deșerta școalele primare de băieți pentru a umplea cu ei funcțiile statului, dar de aci rezultă că magistrați serioși, vechi, cu titluri academice, precum sunt toți cei din Iași, să fie supuși reprobării publice pentru că n-ar voi să ia asupră-le responsabilitatea gravă de a conlucra în distribuirea justiției alături cu niște copii, de exemplu?

D. Simionescu, designat de prim-prezident pentru Iași, e un magistrat foarte proaspăt care se bucură de îndoielnicul renume de-a judeca câte cinzeci, ba chiar câte o sută cinzeci de procese pe zi, din care cauză toate procesele acestea, rezolvate fără observarea procedurii, au căzut în sarcina Curților de Iași și Focșani ca să le descurce. Poate fi băiat onest, dar oricine-și poate închipui ce învălmășeală cată să fi producând ilustrul tânăr în arhiva oricărui tribunal și în interesele împricinaților. Ușurarea aparentă a tribunalelor prin judecarea en bloc a proceselor se reflectă asupra Curților respective, căci, precum am zis, neobservarea aproape generală a procedurii face ca sentențele tribunalului să fie date în deșert.

În fine d. Sion, numit prim-procuror, e asemenea un tânăr abia de 6-7 luni în serviciu și cu toate acestea un întreg parchet, compus din oameni cu esperiență și cu drepturi câștigate, se pune la discrețiunea d-sale.

După cât aflăm însă, cauza numirii acestor doi d-ni la tribunalul de Iași, cu călcarea în picioare a normelor ierarhice de înaintare, este, ca toate relele din țara noastră, politica. E vorba de-a se intenta procese de natură politică unor opozanți nemulțumiți cu starea actuală de lucruri și, fiindcă nici un magistrat mai vechi nu s-ar fi prefăcut în unealtă a guvernului roșu, s-au luat niște tineri fără esperiență și fără sângele rece trebuitor unui judecător. Ce le pasă roșiilor dacă acești tineri, având chiar cele mai bune intențiuni, vor fi compromiși și făcuți imposibili prin procederi nechibzuite? Scopul guvernului, șicanarea opoziției, s-ar ajunge. E evident că tribunalul de Iași, considerând „trista întrebuințare“ pe care d. Stolojan o face din ministeriul său, nu voiește a se face complicele unor acte nesocotite, cari zac încă în sânul viitorului.

❦