[5 ianuarie 1880]

O vorbă serioasă cu confrații de la „Binele public“.

D. G. Vernescu, în discursul său de la Cameră cu ocazia votării răscumpărării, a emis aserțiunea că guvernul de atunci (conservator) n-ar fi făcut nimic în privirea contractului încheiat între Societatea acționarilor și Staatsbahn.

În numărul său de azi „Binele public“ repetă aserțiunea aceasta și dă totdeodată crezare celor spuse de d. Brătianu, că partidul conservator ar fi fost pentru votarea concesiei Strousberg cu condiția de a se vota Austriei, îndeosebi d-lui Offenheim, linia Suceava—Iași.

Atât aserțiunea d-lui Vernescu cât și aceea a d-lui Brătianu sunt inexacte.

În privirea contractului cu Staatsbahn cabinetul conservator a făcut din contra tot ce-a putut face. Prin adresă anume, trimisă Societății acționarilor, guvernul de atunci a declarat că acel contract îl consideră ca fiind contrar convenției primitive și celei adiționale, deci ca un act nul și neavenit, care nu schimbă întru nimic raporturile statului cu Societatea și din care nu rezultă absolut nici o îndatorire pentru stat, nerecunoscând el în nici un chip și sub nici o formă acea tranzacțiune.

În privirea punctului al doilea ni se pare că d. Brătianu a dat destule dovezi despre arta sa de a spune dezghețat neadevărul pentru ca să i se poată da crezare. Cum că linia Suceava—Iași, precum și linia Ploiești—Predeal, a putut fi exigență a Austriei e cu putință și lesne de esplicat, însă nu din cauze economice. Cea dentâi linie se cerea poate de Austria, deși nu afirmăm, în timpul bandelor bulgare, a căror existență a confirmat-o și istoricul Jiricek, adecă în timpul în care se făceau încercări de-a da curs cestiunii Orientului.

Cea de-a doua a putut fi cerută în vederea războiului oriental.

Oare nu era pentru Austria important de-a ajunge cu oștirile în București cu douăzeci de ore înaintea rușilor?

Putința de preîntâmpinare, de prevenire este însă adeseori o piedică a mișcărilor intenționate, deci o garanție reală a neutralității.

Interesele economice ale Austriei e evident că nu pierdeau nimic dacă liniile ar fi fost în orișice mâni, căci importul Austriei era și așa garantat în libertatea lui, fie prin tractate internaționale de drept public european, fie, ca mai târziu, prin convenție, încheiată direct cu noi. Prin aceste două linii, chiar dacă s-ar fi cerut de conservatori, ceea ce contestăm, s-ar fi garantat totuși absoluta libertate a țării de-a opune unei armate de invazie o altă armată. Deci liniile acestea două au mai mult o importanță politică, deși dorim, desigur că împreună cu confrații de la „Binele public“, ca să nu avem în vecii vecilor trista necesitate de-a ne servi de ele în acest înțeles.

Această importanță însă le lipsește cu totul căilor Stroussberg, încât chiar dacă d. Brătianu ar fi vorbit adevărul, ceea ce nu face nicicând, totuși deosebirea ar fi enormă.

Ar fi, credem, practic dacă confrații de la „Binele public“, în loc de a arunca asupra conservatorilor bănuieli, bazate cel mult pe vorbele d-lui Brătianu, s-ar informa din acte oficiale, bunăoară din acele ale Consiliului de Miniștri din timpul d-lui Lascar Catargiu, asupra rolului conservatorilor în cestiunea drumurilor de fier.

Suntem pozitiv încredințați că ar înceta o dată pentru totdeauna incriminările în privirea convenției Bleichroder, a concesiei Crawley, a răscumpărării proiectate etc. etc.

„Binele public“ nu poate pretinde de la noi ceea ce însuși n-ar face, a publica adecă acte scrise și iscălite în plin secret de stat; dar a se convinge s-ar putea, și atunci incriminările ar curge cu totul la altă adresă, foarte actuală și foarte accentuată când e vorba de interese străine. Un lucru îi putem asigura pe confrații de la „Binele public“. Există oameni cari au iscălit numele lor alături cu conservatorii contra convenții Bleichroder și contra concesii Crawley, dar cari în taină au agitat pentru ele, și că acești oameni, după propria lor mărturisire, nu sunt conservatori.

Sapienti sat.

❦