[5 octombrie 1880]

În Ardeal este vorba de câtva timp despre întrunirea unei mari conferențe politice a românilor de sub Coroana habsburgică. După cum spun foile române de peste Carpați cestiunile ce ar fi să se pună înaintea acelei conferențe ar fi având în vedere situația politică și socială a românilor de acolo, dar aceasta nu numai față cu alegerile viitoare pentru Dieta ungară; este vorba de ceva mai mult. Deranjarea raporturilor dintre partidele maghiare, poziția guvernului față cu acestea, starea raporturilor dintre Ungaria și Croația, situația internă a celor două mari părți ale monarhiei și în sfârșit situația externă a acestora—toate acestea își răsfrâng înrâurirea lor și asupra românilor într-un chip direct sau indirect și prin urmare dânșii se cred serios provocați a-și da și ei seama de situație și a se concerta asupra atitudini viitoare lor.

Stînga extremă în Ungaria, partida independenților kossuthiani — zice „Telegraful român“ — sporește din zi în zi. Șovinismul maghiar, din fel de fel de motive, a ajuns la culme, pentru că guvern și partide se întrec în a face imposibilă existența oricării suflări omenești care nu cugetă, nu vorbește, nu scrie ungurește.

Aceasta este cum s-ar zice obiectul de politică internă ce s-ar pune înaintea unei conferințe a ardelenilor. Cât despre politica externă, „Telegraful român“ crede că ea trebuie să provoace pe românii din Ardeal a fi mai cu atenție la viitorul ce li se pregătește.

Este adevărat — zice acea foaie — că nu ardelenii vor îndupleca pe vreuna sau pe toate puterile să se abată de la punctul lor de vedere politic. Însă tocmai pentru că aceasta nu sînt în stare s-o facă, sînt datori a fi cu toată atenția ca nu în momentele cînd inamici puternici din afară vor sta la pîndă, cu scop de a face părți de pradă din monarhia habsburgică, ardelenii să stea indiferenți și să lase ca cei ce se joacă cu soarta popoarelor să zguduie monarhia în interiorul ei.

❦