[8 martie 1880]

Între petrecerile la cari dau adeseori loc ședințele Corpurilor noastre legiuitoare trebuie să notăm și așa-zisa invalidare a alegerii d-lui Holban ca senator al colegiului II de Vaslui. Acei cari au interes de-a cunoaște argumentarea ce s-au invocat pro și contra de o parte și de alta n-au decât să citească „Monitorul“ pentru ca să se convingă că alegerea făcută în persoana d-lui Holban au fost anulată numai fiindcă astfel au fost voința majorității Senatului.

Ceea ce ne preocupă pe noi mai mult este învățământul ce l-am putut culege și de astă dată despre căderea treptată a nivelului moral și despre tortura la care este espusă conștiința alegătorului, învățământ care nu face decât să întărească în noi convingerea că mașina guvernamentală dispune de un arsenal din cele mai complecte și mai perfecționate pentru a încătușa voința alegătorului, pentru a nimici neatârnarea lui, pentru a face dintr-o alegere o adevărată parodie.

Singur faptul că s-au fabricat o protestație iscălită de 28 de alegători în contra unei alegeri efectuate c-o majoritate de 24 contra 18 probează îndestul că administrația nu cruță nici un mijloc pentru a demoraliza pe alegători, pentru a deconsidera regimul reprezentativ. Un alt fapt iarăși care trebuie să revolte conștiința publică este acela că s-au văzut persoane cari au dirijat, ca membri ai biuroului, operațiunea alegerii și au eliberat certificatul alesului și cari cu toate acestea vin astăzi să protesteze în contra unui act săvârșit de ei însuși chiar.

Dar un alt fapt și mai caracteristic.

În cursul dezbaterilor s-au ivit contestațiuni asupra unui d. registrator, alegător în acel colegiu, pe care l-ar fi adus cutare persoană din Iași anume pentru alegere.

Nu — răspunse d. ministru — nu l-au adus cutare, ci cutare, fiindcă am un raport pozitiv.

Va să zică guvernul urmărește viața alegătorului înaintea alegerii, fiecare pas al acestuia e privegheat de către agenți ai administrației și se trimit chiar guvernului central raporturi amănunțite asupra vieței sale zilnice. Priveghere materială, apăsare morală — bietul alegător ajunge a nu mai fi liber nici pe mișcările trupului, nici pe conștiința sufletului sau și cu toate acestea soarta țării se pretinde a fi condusă de națiune și prin națiune, și spre mai mare deriziune se invoacă zilnic că toate puterile statului emană de la națiune.

Nu facem act nici cestiune de persoane, nici măcar de fapt în sine. Ceea ce e odios e sistemul întrebuințat pentru a influența alegerile și ceea ce e trist e că s-au pierdut în cercurile dominante până și conștiința despre gravitatea unei asemenea falsificări a sistemului reprezentativ. Terminăm cu cuvintele lui Cicero: Quo usque tandem abutere, Catilina, patientia nostra?

❦