[Articol cu paternitate incertă]

[8 martie 1880]

O depeșă de ieri a Agenției Havas, datată din Viena, ne anunță încheierea convențiunii între Austria și Serbia relativă la drumurile de fier sârbești. Acest din urmă stat se obligă prin acea convențiune de a construi pe teritoriul său linia de drum de fier care are să pună în legătură căile ferate ale monarhiei austro-ungare cu Salonicul, deci cu marea Egeică.

Această veste — în aparență neînsemnată — anunță cu toate acestea realizarea uneia din dispozițiile, precum se știe, atât de bine și de depărtat cumpănite ale Tractatului de la Berlin și e de importanță, de gravitate chiar în Orient pentru țările dunărene în genere, pentru România îndeosebi.

În adevăr, până la Tractatul de la Berlin, atât lumea comercială precum și oamenii politici considerau gurile Dunării ca singura cale care punea în relațiune Occidentul cu Orientul european și asiatic pe calea acestui râu și prin Bosfor.

Astăzi situațiunea are a fi schimbată căci Occidentul punându-se în raport cu Marea Egeică, se ocolește oarecum c-un înconjur Bosforul și prin urmare atât acesta cât și gurile Dunării au să sufere o scădere în importanța și politică și economică ce li se acorda cu drept cuvânt pân-acuma. Deja căile ferate construite paralel cu Dunărea înrâuriseră asupra viociunii mișcării ce o prezinta odinioară navigațiunea pe acest fluviu. Cine nu-și aduce aminte de numeroasele vapoare ce străbăteau necontenit fața apei, de mulțimea de călători cari circulau odinioară pe acest mândru fluviu, venind din Odesa sau din Constantinopol, din Orient spre Occident sau viceversa?

Astăzi acea mișcare merge scăzând din zi în zi și n-avem nici măcar dreptul de-a ne mira, îndată ce privim starea economică primitivă în care se află încă malurile dunărene. Pe Rin, unde populația este deasă, unde industria și comerțul se bucură de-o dezvoltare escepțională, căile ferate construite pe ambele maluri ale râului au contribuit a spori în acelaș timp și navigațiunea pe el. Nu tot astfel se petrec lucrurile pe Dunăre însă, fiindcă factorii cari dau viociune Rinului lipsesc aci cu desăvârșire.

Pe lângă această lovire, adusă deja, prevedem că construirea nouălor linii sârbești va exercita o înrâurire prejudiciabilă navigațiunii de pe Dunărea de Jos. Interesele comerciale ale unui stat exercitează însă o legitimă influență și asupra politicei lui. Austria, stabilindu-se astăzi în Bosnia și Herțegovina, întinzându-și raporturile prin Salonic până la Marea Egeică, se dezinteresează — până la un grad cel puțin — și nu mai poate da aceeași importanță ca în trecut gurilor Dunării.

Oamenii noștri de stat ar trebui să-și dea seamă de cu vreme de însemnătatea acelei adevărate revoluții economice și politice ce rezultă din dispozițiile Tractatului de la Berlin, încât, câștigând convingerea că țara e în pericol de-a se izola despre o parte și de-a fi ocolită de cătră marea cale a Apusului spre Răsărit, împrejurarea aceasta să fie un stimulent ca, cu toate puterile de care dispunem, să îngrijim de dezvoltarea noastră interioară.

❦