[13 martie 1880]

Nu poate fi politică bună fără finanțe bune; aceasta este un lucru cunoscut de toată lumea; asemenea, fiecare om cu judecată știe că o rea și neregulată situație finanțiară a unei țări nu se poate îndrepta numai cu fraze și cu epitetele banale cu cari o clasifică gazetarii oficioși, ci cu introducerea regularității și ordinii reale în visterie. Apoi sistemul guvernământului reprezentativ se întemeiază pe rațiunea necesității ce o are statul ca guvernul să fie totdeauna pus sub controlul reprezentațiunii naționale, mai cu seamă întru cât privește manipulația banilor publici. Astfel nimic nu este mai important în viața unui stat decât bugetul, adică acea lucrare oficială prin care se dă seama națiunii de câte sarcini bănești i se impun pentru mănținerea aparatului său public și cum anume se întrebuințează produsul dărilor sale.

Se poate dar cu drept cuvânt considera ca un mare progres realizat, progres mai ales în sensul constituțional al cuvântului, când o țară în a cărei visterie a domnit până aci dezordinea introduce regularitatea și ordinea în finanțele sale. În sensul acesta țara făcuse în adevăr un progres însemnat după căderea ministerului radical de la 68. De la venirea și până la căderea partidului radical bugetele cu încetul ajunseseră a fi considerate ca legile cele mai puțin importante, mai mult, ca un fel de inutilitate impusă, pe care o practicau guvernul și Camerele de silă și cât puteau de mai întârziat; așa s-a întâmplat ca până la urma urmelor bugetul, în loc d-a fi votat pe exercițiul întreg al unui an viitor, a ajuns să se voteze pe un exercițiu de trei luni, ba chiar de o lună. Acestea se petreceau, cum am zis, sub niște ministere compuse din bărbați cari aveau pretenția a fi cei mai călduroși apărători ai instituțiilor noastre reprezentative.

După căderea acestor ministere s-a introdus și s-a mănținut până la 76 regulat votarea bugetelor, așa cum cere legea totdeauna pentru exercițiul financiar următor, adică din ianuarie anul acesta pentru exercițiul anului viitor. Era așadar un progres netăgăduit și cu atât mai însemnat cu cât fusese realizat imediat după căderea radicalilor, chiar în acel an; și va înțelege oricine că pentru realizarea acestui progres fusese nevoie de foarte mari osteneli și de multă bătaie de cap din partea acelora ce moșteniseră, în anul acela chiar, o situație financiară de o neregularitate monstruoasă și în care e destul să amintim că figura, ca condei principal, faimoasa concesiune Strusberg.

Din nenorocire însă progresul acesta n-a fost mănținut decât până la 76. Deodată cu căderea puterii în mâinile progresiștilor noștri, cari guvernează până astăzi tot după tipicul de la 66-67, a căzut în baltă și progresul constituțional realizat cu privire la regularitatea votării bugetelor. În acești patru ani de regim progresist țara nu s-a învrednicit o dată măcar să aibă bugetul votat la vreme. Camerele au lucrat aproape în permanență pierzându-și zadarnic vremea și lăsând totdauna până la ultimul moment votarea bugetelor, așa că, nerămânând vreme pentru dezbaterea lor, într-un rând s-a încuviințat guvernul să urmeze o lună sau două cu bugetul exercițiului trecut, iar în alt rând s-a petrecut un scandal și mai mare: s-au votat bugetele generale într-o singură noapte, à la vapeur, fără discuțiune, numai după o citire sumară făcută de ministrul de finanțe, d. Dim. Sturdza, odinioară apostolul ordinei și moralei în finanțe. Afară de acestea să nu uităm a spune că doi ani d-a rândul puterea executivă s-a ascuns de orice răspundere în privința bugetelor prin tertipul Comisiei finanțiare permanente a Camerii, însărcinate, afară din lege, a elabora bugetele, Comisia, să nu uităm a spune ș-aceasta, fiind prezidată și dirijată în lucrările ei de inocentul d. Sihleanu.

Astăzi, pentru exercițiul anului 1880, același lucru. Suntem la sfârșitul primului trimestru al anului. Camera în sesiune extraordinară nu face aproape nimica și de bugete nici vorbă măcar. E drept că d. Dim. Sturdza în ingeniozitatea d-sale a inventat, în lipsa putinței de a prezenta bugetele la vreme, un nou calendar finanțiar, al cărui an începe la 1 aprilie; dar se vede că leac pentru năravuri rele și pentru incapacitate nu se găsește așa ușor; căci iată aprilie sosește și iarăși progresiștii noștri își vor încuviința bugetele pe lună ori le vor vota la ultimul moment, cu duiumul și fără discuție. Aceea ce e grav este ca d-astă dată bugetul sporit cu 34 la sută, pe lângă cele din anii trecuți prezintă un deficit vădit de 2 milioane, precum am constatat într-un articol al nostru de acum vreo douăsprezece zile, la care am cerut foii oficioase un răspuns ce încă avem onoarea a-l aștepta. Pe urmă altceva, și mai grav: cu ocazia prezentării acestui buget se constată deocamdată că datoria flotantă se urcă la suma de 85 milioane bonuri de tezaur, aruncate mereu pe piață fără a mai fi retrase, în vreme ce rămășițele întârziate, încasate, s-au trecut totdauna ca venituri pentru anul viitor; astfel, după această nenorocită regulă făcută, trece și astăzi la veniturile pe 1880 suma de 5,5 milioane rămășițe. Și Doamne ferește să nu fie adevărat zgomotul, pe care-l înregistrăm sub toată rezerva, că datoria flotantă ar fi trecând cu mult peste suma de 85 milioane.

Așa stând finanțele țării, bugetele pe anul curent chiar zac în dosarele Camerii fără să se mai gândească nimini la ele, ca niște acte ce nu merită nici un interes. De la cel mai mic până la cel mai mare radicalii nu au vreme să se ocupe decât cu politica înaltă.

Desigur instituțiile noastre reprezentative și de control dau bune roade sub acest regim progresist de vreme ce finanțele ni se află într-o stare așa de — ca să întrebuințăm un calificativ favorit oficioșilor și rămas proverbial — așa de „strălucită“.

❦