Donațiunea comunei Iași și guvernul conservator

[8 mai 1880]

„Românul“ de la 1 mai nu numai că numește respingerea legii celor zece milioane din partea consiliului comunal al Iașilor o faptă rea, dar mai susține că acele milioane au fost votate în principiu de Constituantă, dar au rămas neacordate.

Apoi mai zice:

De la 1866 până astăzi, și chiar de la unire până astăzi, n-a fost nici un guvern și nici unele camere cari să facă pentru Iași atât cât a voit să facă guvernul și camerele actuale. Mitropolia zăcea de aproape patruzeci de ani în ruine. Au trecut pe la putere tot felul de guverne și chiar amicii și coreligionarii politici ai consiliarilor comunali de astăzi, dar nimeni nu s-a gândit la reardicarea acestui mare edificiu ș.a.m.d.

În realitate, aserțiunea „Românului“ e inexactă.

„Monitorul oficial“ de vineri 24 ianuarie (5 februarie) 1875 cuprinde legea promulgată prin care se acordă Iașilor cele 10 milioane în numărătoare, specificându-se și întrebuințarea lor.

Această lege a fost votată de Cameră la 12 decemvrie 1873.

A fost votată de Senat la 1874.

A fost sancționată de M.S. Domnul la 31 decemvrie 1874.

Promulgarea ei însă — la ianuarie 1875, când bugetele erau votate de-un an deja — a făcut cu neputință alocarea sumelor respective, ceea ce-ar fi trebuit să se facă prin buget rectificativ.

Între acestea vin roșii, vin rușii, și legea rămâne neaplicată până astăzi, când, în loc de banii în numărătoare votați de Cameră și de Senat, li se oferă Iașilor moșii.

Pentru a reaminti discuțiunea asupra acestui proiect de lege reproducem următoarele.

În ședința de la 12 decemvrie 1873 a Adunării deputaților, d. G. Exarcu, raportorul comitetului de delegați ai secțiunilor, a dat citire următorului raport și proiectului de lege respectiv:

Domnilor deputați,

Adunarea constituantă din anul 1866, prin votul său din 29 iunie acel an, a hotărât a se da municipiului Iași o sumă de câte un milion lei vechi anual în timp de zece ani spre a se întrebuința la îmbunătățirea și înflorirea orașului. După oarecari discuțiuni, urmate în Senat, s-a pus îndatorire guvernului de atunci a veni cu un proiect de lege prin care să se specifice lucrările ce vor trebui a se face cu acest fond. În urmarea acestei chibzuiri, guvernul, prezentând proiectul cerut, Adunarea actuală constituită în secțiuni a examinat în toate detaliurile sale acel proiect, după care a și numit delegați:

Secția I pe d. George Exarcu;

Secția II pe d. Nicu Iacovache;

Secția III pe d. George Greceanu;

Secția IV pe d. Nicolae Ionescu;

Secția V pe d. Grig. C. Epureanu;

Secția VI pe d. Grigore Lahovari;

Secția VII pe d. Dimitrie Cornea.

Delegații, constituindu-se la rândul lor în comitet, conform cu regulamentul Adunării, în număr de cinci, absenți fiind d-nii Grigore C. Epureanu și George Greceanu, au luat în examinare deosebitele observațiuni și modificări propuse în secțiuni, pe cari aproprindu-și-le le-au convertit într-un contra-proiect de lege, ce cu onoare se supune la apreciarea d-voastră prin subsemnatul, numit raportor.

Cred de prisos, d-lor deputați, a reveni aci asupra motivelor de înaltă chibzuință cari au făcut pe Constituanta din 1866 să dea această dotațiune municipiului Iași ca recunoștință pentru marile și patrioticele sacrificii făcute de această veche capitală a Moldovei în folosul binelui general al României întregi.

Preocupațiunea principală a delegaților dar a fost: 1. de-a regula modul plății acestei alocațiuni din partea guvernului cătră orașul Iași, și 2. de-a specifica îmbunătățirile la cari acea alocațiune va urma să fie întrebuințată, conform aceasta cu dorințele esprimate în Cameră și Senat în sesiunile trecute.

Mai-nainte de toate însă comitetul a admis, în principiu, ca suma totală de zece milioane lei vechi sau lei noi trei milioane șapte sute trei mii șapte sute lei, bani șaptezeci, votați de Constituantă, să rămână ca un capital inalienabil sub administrațiunea municipalității de Iași, cu ale căruia dobânzi numai să se facă, îmbunătățirile cari mai jos se vor arăta.

Nu este de contestat că din ziua votului Constituantei, adecă din 29 iunie, când s-a acordat această dotațiune orașului Iași, s-a constituit un drept câștigat pentru municipiul Iași și, după o justă regulă, ar trebui astăzi guvernul să plătească orașului Iași deodată șepte milioane pentru timpul cât plata milionului anual a stat în întârziere, plus dobânzile legale de la votare până astăzi. Comitetul delegaților însă, având în vedere greutățile financiare în cari se găsește statul și cari poate l-ar pune în neputință de-a plăti o dată o sumă atât de mare, au găsit de cuviință, în majoritate, ca aceste zece milioane să se plătească de stat în timp de cinci ani, cu începerea de la 1 ianuarie 1874, înscriindu-se în buget, pe fiecare an, o sumă de câte lei 740 740 bani 74, suma, egală cu acea de două milioane lei vechi, care se va vărsa în casa municipalității de Iași în patru diferite termene pe fiecare an, la întâi al fiecărui trimestru.

În cât privește întrebuințarea acestui fond în lucrări de îmbunătățire pentru orașul Iași, comitetul delegaților d-v., studiind proiectul de lege propus de guvern, au văzut că prin el se regulează a se face pavaje, eclerarea orașului cu gaz aeriform, canalizarea stradelor, conducerea de ape și clădiri publice. S-a observat însă că asemenea lucrări se găsesc deja votate de municipalitatea Iașului, pentru cari s-au alocat anume fonduri din veniturile orașului și ele în cea mai mare parte sunt în executare; și astfel comitetul delegaților a căutat să vadă ce alte lucrări mai sunt de efectuat pentru orașul Iași și la cari s-ar putea întrebuința acești bani conform cu spiritul votului Constituantei din 1866 și în vederea discuțiunilor urmate atunci cu această ocaziune.

Intențiunea principală a Constituantei a fost a se da Iașului o compensațiune pentru ca acel oraș să se poată ridica din starea de decadență materială și morală în care căzuse în urma evenimentelor politice ce au luat din sânul său centrul guvernului. Spre satisfacțiunea unor asemenea dorințe, comitetul delegaților, în privirea celor mai sus arătate, a găsit următoarele măsuri mai nimerite spre înflorirea orașului;

1. Canalizarea și rectificarea cursului acelor râuri cari parcură o parte a orașului Iași;

2. Înființarea unui institut industrial cu un muzeu de asemenea natură, alipit de el.

Este cunoscut, d-lor deputați, de toți cetățenii din Iași că cele două râuri cari trec prin oraș în timpurile de ploi mari debordează, înecând toată partea orașului situată pe șesul Bahluiului, făcând stricăciuni mari și, de multe ori, reducând în mizerie pe oamenii ce locuiesc acolo și cari, din nenorocire, sunt mai toți din partea neavută a populațiunii ieșene. În timpuri însă de secetă aceste râuri scad, lăsând bahne de ape stagnante cari, sub influența căldurilor, degajă miasme deletere, aducând cea mai mare vătămare salubrității publice. De multe ori, în fața unei asemenea stări de lucruri pernicioasă sănătății, s-au ivit proiecte pentru canalizarea cursului acelor ape; însă, din cauza lipsei de mijloace, o necesitate atât de simțită nu s-a putut satisface pân-acuma.

Prin articolul 3 dară al legii ce am onoare a o supune d-voastre se determinează ca, cu dobânda dotațiunii Iașului mai înainte de toate să se canalizeze acele două râuri prin adâncimea malurilor în chipul care se va găsi mai nimerit, spre asanarea șesului Bahluiului și văii Tătărașului, și cu acest mod calamitățile inundațiilor mai periodice la cari aceste ape dau loc vor putea pentru totdauna să fie evitate. Comitetul delegaților, tot prin același articol 3 din proiectul de lege mai sus vorbit, a chibzuit ca, după săvârșirea unei asemenea lucrări, să se înființeze în Iași un institut industrial cu un muzeu industrial alipit de el.

Motivele cari au făcut pe comitetul delegaților d-voastră să ia această din urmă măsură, pe care o crede binefăcătoare atât pentru orașul Iași, cât și pentru toată țara, sunt multiple și generalmente simțite în România de peste Milcov.

Cunoașteți, d-lor deputați, că mica noastră industrie materială, în Moldova mai cu seamă, se găsește într-o stare dezastroasă și mai toată în mâna unei populațiuni străine, populațiune care, din cauza rapacității sale proverbiale, cu drept cuvânt a devenit antipatică Moldovei întregi. Orașul Iași mai ales este bântuit de această plagă.

Meseriașii români, din cauza lipselor de mijloace, lipselor de modele și de exemple nu pot perfecționa modul lor de fabricațiune și rămân într-o stare vederată de inferioritate față cu concurența străină. Toți meseriașii din Iași, chiar în industriile cele mai infime, din cauza lipsei totale de unelte în raport cu progresul modern, sunt străini, și micii industriași români tind a dispărea din zi în zi cu un pas înspăimântător. Această necesitate a fost atât de mult simțită, încât, în multe rânduri, societăți private și municipalitatea din Iași s-au îngrijit de ea și s-a încercat a stabili mici școale de meserie, cari, deși înzestrate cu mijloace foarte restrânse, au produs rezultate destul de satisfăcătoare.

Comitetul delegaților dară este convins, d-lor deputați, că prin înființarea unui asemenea institut în orașul Iași s-ar da înlesniri industriașilor români să lupte într-un mod mai egal cu concurenții lor străini. Desigur că în acel institut elevii vor putea dobândi o instrucțiune teoretică și practică pe care astăzi nu o pot căpăta în țară. Ei se vor putea familiariza acolo cu nouăle invențiuni și unelte necesarie la meseriile lor și cari astăzi chiar dacă le-ar cunoaște și le-ar poseda, le sunt cu totul inutile din cauza unei insuficiente esperiențe în modul utilizării lor.

Prin alipirea unui muzeu industrial la acel institut comitetul delegaților au avut de scop să pună în același timp sub ochii elevilor și ai industriașilor români operele cele mai perfecționate ale industriilor naționale și străine, în raport cu cerințele cele mai necesare ale populațiunii noastre. Pe lângă o încurajare pentru industria noastră națională prin o espozițiune permanentă a produselor industriale celor mai alese, credem că acest muzeu nu va fi puțin folositor și pentru dezvoltarea gustului meseriașilor noștri.

Acesta fiind rezultatul discuțiunilor comitetului delegaților cu ocazia cercetării proiectului de lege sus-menționat, îl supun cu onoare la aprobarea d-voastre.

Raportor: George Exarcu.

Tot în acea ședință onor d. George Filipescu a propus următorul amendament la lege:

a) Se va întrebuința, până la săvârșirea reedificării catedralei metropolitane din Iași, din dobânda capitalului întreg câte 30.000 lei noi anual. Până la începerea acestei reedificări subvențiunea de mai sus se va capitaliza.

Dar se-nțelege — la toate acestea nu s-a gândit pân-acum nimenea. Au trebuit să vie d-alde Costinești și Pătărlăgeni ca să-și aducă aminte de mitropolia Moldovei și a Sucevei, precum și de vechiul municipium Dacorum Iassiorum!…

❦