Prelecțiunea d-lui Titu Maiorescu

ȚINUTĂ DUMINECĂ 2 MARTIE 1880 — ARTELE ÎN EDUCAȚIUNE

[5 martie 1880]

În prelecțiunea de duminică, profundul cugetător mai întâi recapitulează rezultatul prelecțiunilor psicologice precedente, deosebirea între conștiința luminoasă și cea întunecată, memorativă, apoi, continuând a espune, își esplică jocul percepțiunilor și ideilor în conștiință, vibrațiunile corespunzătoare fiziologice în nervi, creieri, ne dezvălește, ne face să vedem în noi, în conglomeratul celulelor centrale, o lume nouă, proprie, o lume ideală.

În evul nostru, în această lume ideală este deosebirea între frumos și urât, bun și rău; în noi este fericirea și nefericirea, nu afară de noi.

Deci educațiunea să nu tindă numai la câștiguri din lumea reală, la folosuri materiale cari pe nimeni n-au făcut fericit, ci să dezvolte bunurile din lumea ideală, percepțiunea frumosului, ideile de bine și adevăr. Astfel, solidificându-se conglomeratul celulelor centrale, cunoștința de sine, va crește capitalul puterilor latente, forțele în potența (în individ, națiune ca și în umanitate) și numai așa — tocmai ca dinamitul — la un moment dat aceste forțe vor deveni patente, se vor manifesta în fapte mari, în opere strălucite de muzică, pictură sau poezie.

Prelecțiunile d-lui T. Maiorescu sunt de cea mai mare importanță. Auzim că se vor publica într-o broșură. Așteptăm cu nerăbdare.

❦