[10 aprilie 1881]

„D. Dimitrie Brătianu sosește, d. Dimitrie Brătianu a sosit!“ Iată Buna Vestire pe care patrioții o colportează cu bucuria în față. Cât un purice li se făcuse inima și pe-aci, pe-aci să se scuture din copacul bugetului ca frunzele toamnei. Închipuiască-și cineva dezastrul patriotic, acum imediat înainte de Sf. Gheorghe, când sunt de plătit chirii. Nu trebuie să se uite că, dacă o parte a tribului s-a îmbogățit, patrioți de profesie există atât de mulți pe suprafața pământului încât toți nu s-au putut îmbogăți și mulți încă sunt avizați la postul Sfântului Buget dacă n-au de gând să postească tot anul.

Ei, d. Ioan Brătianu seamănă acelui copac lăudat de zicătoarea sanscrită, pe care frunză cu frunză 'l culeg păsările, pe-a cărui ramuri petrec maimuțele, în a cărui umbră căprioarele odihnesc, în a cărui scorburi petrec furnicile și din florile căruia albinele culeg miere. Om vrednic de toată lauda, toate membrele sale sunt în lume pentru fericirea tagmei; gura pentru a rosti fraze pe cari frunză cu frunză le ciupesc ciorile organelor patriotice, mâna subscriitoare de decrete, ochii cari aleg oameni mari pentru a-i face miniștri, pulsul inimei care e ceasornicul vieții patrioților. Ce s-ar alege în adevăr din roșii dacă cele două ceasoarnice într-un gând și într-o bătaie, Rosetti Brătianu, ar înceta de-a merge? Ar fi avizați a asculta locuțiuni latine, grecești și nemțești de la onor. d. Chițu, și locuțiunile nu sunt diurne; ar fi reduși a citi poeziile neogrecești ale lui Serurie sau câteva Din orele de repaos ale lui Radu Pătărlăgeanu și acestea nu sunt slujbe acătării, sunt ca loboda în zi de Paști.

Hotărârea, în aparență neclintită, a d-lui Ioan Brătianu de-a se retrage la Măgura și de-a încredința frățini-său compunerea unui cabinet, deși e un căpițel de nădejde pentru inimele patriotice, totuși nu e de natură a le liniști. O deputațiune a majorității Camerei și alta a majorității Senatului, această din urmă cu chiar Î.P.S. Sa părintele mitropolit al Ungro-Vlachiei în frunte, au insistat pe toate căile, prin viu grai și în scris, sub proprie iscălitură și cu punere de deget, ca d. Brătianu să rămână prezident de Consiliu, „fiind prezența lui la cârma statului absolut legată cu interesele și viitorul României“. Î.P.S.S. e desigur un prea bun teolog și un prea învățat călugăr ca să nu vază că în fraza Ni Dieu, ni Maître a lui Blanqui, apoteozat de „Românul“, e cuprins viitorul religiei creștine în România; e prea bun arhipăstor al neamului ca să nu cunoască că în emanciparea evreilor pe categorii e o garanție mai mult pentru bunul trai al creștinilor; e politic prea prevăzător pentru a nu se fi convins că în principiile republicane, ateiste și socialiste ale d-lor Sihleanu, Caligari, Vintilă și Horia Rosetti, dr. Russel și alții e cuprins tocmai viitorul acela al României cu care prezența la putere a d-lui Brătianu este absolut legată. Dar să nu mai vorbim de astea.

Am observat de mult că fostul promotor al separării Moldovei de Țara Românească a devenit patriot pentru cuvinte analoge ca acelea ale onor. d. Lățescu, deși, în treacăt vorbind, biserica ar trebui să fie deasupra partidelor și ar avea datoria de-a apăra interesele ei proprii, iar nu a se face sprijinitoarea cutărui sau cutărui partid politic. Mulțimea despărțeniilor, crescânda ireligiozitate a claselor de jos, nerespectarea sărbătorilor, pe care capitalul egoist și străin le răpește săracului, lipsa de învățătură a bietului cler de jos și a celui de sus, apatia cu care biserica stă în fața cestiunilor sociale, păgânizarea instituțiilor, legilor și a organizației muncii, camăta și desfrâul moravurilor, lipsa unui învățământ ecleziastic într-o țară unde atâtea episcopii și atâtă preoțime există de sute de ani, iată cestiuni cari ar trebui să preocupe pe prelați; nu însă dacă cedarea Basarabiei și răscumpărarea drumurilor de fier e sau nu e legată cu viitorul României.

Dar în sfârșit, cu toată insistența Î.P.S.S., d. I. Brătianu persistă în hotărârea sa și d. D. Brătianu e însărcinat cu formarea unui nou cabinet. E prea adevărat că d. Dumitru Brătianu n-a inventat iarba de pușcă și, afară de O datorie de conștiință către țara sa, absolut nimic alt nu-l autoriză a se crede chemat la moșirea cabinetului no. 39 sau 40. Ca ministru plenipotențiar la Țarigrad d-sa era dobrei ciolovek, întreba la Poartă din când în când cum stă cu sănătatea M. S. Sultanului, mai dezbătea vro mare chestie europeană cu vro aga sau vrun efendi, împărțea universul după geografia Slăniceanu și încolo nu făcea nimănui nici bine nici rău, nici cald nici rece. Ce-o fi însemnând ca prim ministru știe unul Dumnezeu. Fost ministru de resort, se distingea prin împrejurarea că se 'nchidea în cabinet ore întregi. Când pleca acasă, oamenii ce veneau să vază ce făcuse ilustrul om de stat în dulcea sa singurătate găseau risipiți pe biurou și pe covoare mulți cocoși de hârtie, admirabil lucrați și cadavre numeroase … de muști. Garantăm autenticitatea acestor fapte mari din trecutul d-lui Dimitrie Brătianu. Prin urmare nu mai poate fi îndoială că secundogenitul e un mare om de stat și (în predmetul cocoșilor) o inteligență abilă. E scris omului pe frunte că, oriunde va ajunge, să nu fie nimic mai mult decât ceea ce e în adevăr. Dar de vei scoate apă din marea vieții publice sau din izvorul unei ocupațiuni mai modeste, și ici și colo ulciorul nu încape decât tot atât cât intră în el și cine a prins muște la București, le-a prins și la Țarigrad și le va mai prinde încă oriunde ar ajunge Dumitru și Ion! Departe griva de iepure. Roșii au cuvânt de-a fi îngrijiți de viitor și de-a nu vedea în ultima schimbare decât începutul sfârșitului.

❦