[10 noiembrie 1881]

„Le Renseignement parisien“ (schimbat acum în „L'Echo de France“), reproducând, parte în estras, parte în pasaje întregi, un articol din „Românul“ privitor la cestiunea Dunării, adaogă următoarele:

A fost o zi când, puțin înaintea plecării principelui Carol în România, d. Drouyn de Luys, ministru al afacerilor străine, zicea d-lui I.C. Brătianu, pe atunci însărcinat oficios cu puterile națiunii sale, astăzi prezident al Consiliului de Miniștri: „Știi ceva, d-le Brătiene? Știi ce ați face d-voastră mai bine? Să vă anexați la Austria.“ „Mai bine invazia, zise, patriotul român. Austriecii nu vor intra la noi decât trecând peste corpurile noastre.“

Frumos a grăit d. Brătianu, nu-i vorbă. Dar ne aducem aminte de un ciudat obicei al d-sale care consistă în a cita conversațiile ce le-a avut cu oameni… morți. Fără să știm dacă fostul ministru de esterne a murit sau nu, ne putem prinde că, din momentul în care se citează o conversație a lui cu d. Brătianu, d. Drouyn de Luys … trebuie să fi murit.

Că relația i se datorește desigur însuși cancelarului de la … Florica se cunoaște de pe introducerea elegantă a conversației: „Știi ceva, d-le Brătiane?“

Ex ungue leonem.

❦