[11 noiembrie 1881]

Adunările legiuitoare se vor afla în fața cestiunii dunărene, pe cale de-a se rezolva în contra atitudinei de pân' acum a României. În timpul din urmă se urmează tratări între Austro-Ungaria și Franța privitoare la propunerea făcută de d. Barrère, reprezentantul republicei în Comisia Europeană de la Galați, de-a delega un membru al acestei comisii care să ia parte la ședințele celei mixte. Propunerea aceasta fiind pe cale a se primi de toate puterile, cată neapărat să se fi primit Comisia Mixtă însăși cu corolarul precumpănirii austriace. România singură nu a primit propunerea, dar, după cum merg lucrurile, preocuparea de căpetenie a celor interesați nu este de-a îndupleca România, ci aceea de-a preciza sfera de activitate și situația acestui delegat european în Comisia Mixtă.

Ce vor face Adunările, ce guvernul, cu aceste învoieli pe deasupra capetelor noastre, cu aceste hotărâri de nobis sine nobis nu putem ști. Destul că atmosfera e încărcată de complicațiuni interioare și esterioare cari ar cere o grabnică soluțiune și cari nu vor găsi în cei chemați a le rezolva decât o mare inepție în acțiune și o mare lipsă de înțelegere.

Căci pe când țara e amenințată din afară cu monopolul navigațiunii austriace pe Dunăre, cu precumpănirea strivitoare a importului austriac, pericolul acesta devine și mai mare în fața lipsei de organizare economică înlăuntru.

Meseriile au dispărut și dispar pe toată ziua în concurență cu fabricatele gata ce se introduc din străinătate; munca națională se simplifică și se îngreuie din ce în ce, reducându-se la munca câmpului, mărginită la anume timpi ai anului și care lasă în silită inerție brațele populațiunilor aproape șase luni pe an.

Paralel cu relele simplificării și reducerii muncii la o singură și cea mai primitivă formă se dezvoltă în progresiune geometrică răul social de care suferim mai cu seamă; creșterea neîncetată a elementelor improductive și consumatoare. Deja satele s-au împlut de boala postulantismului orășenesc, de vânători de funcții asupra moralității și activității cărora „Monitorul“ ne dă zilnice probe prin publicarea de destituiri și dări în judecată.

Față cu aceste greutăți ce cresc din zi în zi, față cu descompunerea societății române nu întâmpinăm decât fatalele fizionomii ale Caradalelor de toată mâna, cari, în loc de-a opri descompunerea, vor s-o grăbească și mai mult prin reforme escesiv de demagogice, precum e electivitatea magistraturii, sufrajul universal ș. a. Nici o idee sănătoasă și în adevăr organică de reformă nu se prezintă de nicăiri; luptele și diviziunile politice au osândit gândirea națională la sterilitate.

Guvernul pe de altă parte nu va avea a alege decât între urmarea politicei de pân' acum și schimbarea sistemului. Dacă va urma politica sa actuală de satisfacere de apetituri și ambițiuni el va continua a stăpâni, dar orice zi a stăpânirii sale va fi însemnată prin pierderi materiale și morale pentru țară. Dacă ar îndrăzni să-și schimbe sistemul și să apuce calea unei politici de stat, admițând chiar că ar avea îndestulă capacitate pentru aceasta, va pierde sprijinul partizanilor săi, cari nu-l servesc și nu-l pot servi decât în schimbul satisfacerii intereselor lor materiale.

Dacă victoriei verisimile a Austriei în cestiunea dunăreană i s-ar putea opune cel puțin o solidă organizare economică înlăuntru, care să neutralizeze și să zădărnicească pân-la un grad oarecare acea biruință, s-ar mai putea spera o îndreptare pe viitor. Dar, dezorganizați pe de-o parte, bătuți în afară pe de alta, condamnați a purta în spinare o generație care trăiește tocmai prin această dezorganizare și descompunere, noi vedem sorții de izbândă ai luptei noastre naționale împuținându-se din ce în ce.

Nu putem aștepta de la guvernanții noștri să ne priceapă, ba e mare îndoială dacă există mulți oameni în toată țara cari să se fi convins că mergem din rău în mai rău. Oamenii eminamente practici, cari văd în politică numai ocazia de-a-și face o poziție ori de-a trăi bine, nici nu vor voi chiar să ne înțeleagă.

În alte țări vedem în adevăr că politica de stat, politica ce are în vedere organizarea economică, învinge chiar în contra opiniei publice și un exemplu mare ne va da în această privire Germania. „Împăratul, zice o foaie germană, e prea bătrân pentru a duce la capăt marea reformă. Dar precum unul din predecesorii săi a testat desființarea robiei, astfel discursul său de tron e un testament care dispune dezrobirea claselor muncitoare“. La robia crescândă a poporului românesc sub elemente parazite nu gândește nimenea.

❦