[12 decembrie 1881]

Precum ilustrul d. Giani, o personalitate pe cât de profundă pe atât de măreață a partidului roșu, se visează în Cameră exercitându-și meseria de advocat și se adresează deputaților cu esclamația „D-nilor judecători!“, tot astfel ilustrul d. Stătescu, ca ministru al afacerilor străine, se simte asemenea pledând, și-n loc de-a căuta să dea lămuriri în cestiunea dunăreană d-sa caută pur și simplu să dovedească contrariul de ceea ce-a zis apărătorul părții adverse. Partea adversă e … țara, al cărei ministru este d. Stătescu. Ce face însă asta? Lucrul de căpetenie este nu ca țara să aibă dreptate, ci ca advocatul Stătescu să înduplece pe judecători în contra opiniunilor părții adverse.

Astfel, pe când d. Vernescu sau alții din Cameră pun în discuție modul în care Europa își poate exercita dreptul de supravegheare pe Dunăre, fără a atinge suveranitatea statelor țărmurene, d. ministru de esterne, într-o pledoarie ce ocupă nouă coloane ale „Monitorului“, dovedește că acest drept este direct și nici ne e permis a-l pune în discuție. Nu supraveghearea diplomatică o vrea d-sa, ci supraveghearea directă prin organe anume a străinătății.

Nu prejudecăm cestiunea. Dar în orice caz e ciudat a vedea pe un ministru al României punându-se din capul locului pe terenul celor mai largi concesiuni în materia supravegherii și nedându-și seama că ar putea să existe moduri de supravegheare în care să se strecoare elemente de suprematizare cu totul de altă natură.

În pledoaria sa d. Stătescu nu se sfiește de-a spune chiar câte un neadevăr.

Astfel zice:

Nu se declara ieri aicea, de opozițiunea conservatoare, prin organele ei autorizate, că dacă Comisiunea riverană pe această parte a fluviului s-ar constitui în certe condițiuni și s-ar admite în sânul ei, pe lângă delegatul Austriei și acela al Rusiei, și al unei a treia mari puteri, nu ar vedea nici un inconvenient să dea acestei Comisiuni nu numai supraveghearea, dar și dreptul de-a aplica reglementele și a face poliția efectivă a navigațiunii în apele și porturile noastre?

Noi credem opiniunea aceasta neîntemeiată și abătută de la tractate.

Iată lucruri ce nu le-a susținut nimeni, nici ieri, nici alaltăieri, încât e nespus de comod de-a declara neîntemeiate și abătute de la tractate opinii ce nimenea nu le-a enunțat.

Iată ce s-a zis în adevăr:

Pe lângă aceste două puteri (Austria și Rusia), cari ar avea deopotrivă drepturi (în Comisia Mixtă), ar trebui să căutăm o a treia, căreia sunt gata să-i dau și prezidenția. Față însă cu o astfel de comisiune nu vom face concesiunea ce aș face-o Comisiunii Europene și aș revendica sus și tare dreptul de-a aplica regulamentul pe teritoriul meu.

„A revendica sus și tare pentru țară dreptul de-a aplica regulamentul pe teritoriul român“ înseamnă, după opinia d-lui Stătescu, a da acest drept Comisiei. Iată modul puțin conștiințios în care se citează la noi opiniile adversarilor politici.

❦